Din jurnalul unei întâlniri sincere cu casa a XII-a
În copilărie şi adolescenţă reuşisem să identific vag, printre ritmurile vieţii mele, perioadele dintre sfârşitul de an şi preajma lui 1 martie ca fiind vremuri lungi, încărcate cu un soi de renunţare şi atmosfere cenuşii, chiar dacă întâmplările propriu-zise nu îmi erau întocmai grave.
Am început să cercetez mai atentă acest fenomen după ce m-am apropiat de astrologie şi am suprapus peste harta mea perioada cu pricina. Sunt săptămânile de peste an când planetele rapide în tranzit îmi activează casă a XII-a, o casă goală în astrograma mea. Chiar şi aşa, stând cu un ochi pe tranzite şi cu unul pe traducerea lor în evenimente, recunosc că îmi primeam porţia anuală de casă a XII-a cu o acceptare… condiţionată: „În regulă, să vină peste mine tăvălugul, n-am să fug, dar doar pentru că aceasta este cea mai rapidă cale să scap de el.” În ultimii ani am consemnat în jurnalul meu de casă a XII-a în special câteva episoade venusiene angoasante. În rest, aceeaşi amorţire pe care am cronometrat-o nerăbdătoare până la trecerea planetelor în tranzit de Ascendent.
În tura acestui an, nu au mai funcţionat jumătăţile de măsură. Pe lângă mersul obişnuit al planetelor rapide prin casa a XII-a, Pluton în tranzit se află pe cuspida aceleiaşi case din harta mea, în Capricorn; guvernatorul acestui semn, Saturn, este, în tranzit, în opoziţie cu Luna mea natală, guvernatoare de casă a VI-a, tot natală. Pe-a XII-a nu am mai avut cum să o fentez.
Iată cum se face că transmit articolul acestei luni de la faţa locului, adică dintr-un cadru clasic de casă a XII-a: mă aflu (calmă, că doar ştiu astrologie) „pe tuşă” într-un spital, cu un diagnostic care s-a elucidat greu. În termenii medicinii alopate, sunt recuperabilă; la fel şi în termenii mei interiori de limpeziri şi purificări specifice acestei perioade de schimbări. Dar chiar şi cu această cunoaştere şi încredere de fond, aş dori să punctez, cât sunt încă proaspete, câteva dintre stările pe care le-am traversat în această perioada şi pe care le-am clasat, cu spirit de observator, la „astea-s tot de-a XII-a”.
1. Din registrul negativ:
- Am trăit senzaţia copleşitoare de confruntare cu probleme care mă depăşeau ca volum, grandoare şi responsabilitate.
- M-am văzut forţată să îmi abandonez pe termen necunoscut toate micile activităţi zilnice prin care aveam grijă de sufletul meu şi de relaxare-distracţie, dar şi toate felurile de muncă.
- Nu am mai avut energie nici să mă susţin prin autosugestii mentale sau diverse exerciţii de concentrare; în locul oricărei forme de meditaţie, m-am rezumat la a căuta să stau în stările cele mai simple şi lipsite de opoziţie interioară.
- Au fost momente când mi-am pus la îndoială rezultatele, să spunem, spirituale de până acum. Un test tipic pentru casa a XII-a: „Ia să vedem dacă toate teoriile şi filozofiile la care ai aderat le poţi susţine prin credinţă adevărată la proba practică!”
- În cadre aglomerate mă simţeam imediat încărcată de haos şi de o durere mocnită, nevăzută, a lumii, o dezordine pe care reuşisem să o ignor înainte şi care mă lovea, dezvelindu-mă de orice strat iluzoriu de protecţie. Între acei oameni mulţi, mă simţeam pierdută.
2. Strategii de redresare şi luminiţa de la capătul tunelului
La un moment dat, am înţeles că trebuie să aplic strategia abandonului inteligent. M-am uitat în jur şi am acceptat că lumea se va descurca o vreme şi fără aportul meu obişnuit de efort. Apoi am cerut ajutor şi mi-am permis să mă las în grija altora fără să mă simt vinovată că îi împovărez. Cu toate că noţiunea de boală este, pentru mine, discutabilă şi încerc să privesc acest fenomen din cât mai multe unghiuri posibile, mi-am dat acordul să intru în jocul sistemului clasic, să traversez această perioadă de tratament şi pur şi simplu să… let it be. În toiul acestui proces, o stare de linişte se insinuează treptat în mine, o odihnă care parcă trebuie să compenseze nelinişti adunate în umbrele casei mele a XII-a de… eoni.
Şi când îmi surprind sufletul, îl găsesc din ce în ce mai limpede şi înţelept, curăţit de reziduuri şi curajos în faţa necunoscutului.