Funcţiile inferioare în astrologie. Pământul (II)

Am început în numărul anterior al revistei discuţia despre funcţiile inferioare în astrologie, cu referire îndeosebi la acele elemente care nu sunt activate într-o astrogramă de nicio planetă. Observaţiile din aceste articole sunt valabile şi atunci când există o singură planetă într-un element (denumită planetă singleton), cu menţiunea că, mai ales dacă planeta este una personală¹, nativul va pune cel mai probabil multă presiune pe acţiunea acesteia, încercând să compenseze în domeniul ei specific insecuritatea resimţită inconştient vis-à-vis de elementul de care aparţine.

De exemplu, o persoană cu Venus planetă singleton în semn de pământ, ar putea fi înclinată să îşi gestioneze teama de “a nu îi fugi pământul de sub picioare” concentrând-o într-o formă venusiană: exgerând controlul în relaţii şi supunându-le unui program strict, care să nu permită surprize ce i-ar putea zdruncina certitudinea (forţată) de stabilitate. Pământul este legat şi de capacitatea noastră de a materializa, de a asigura continuitatea într-o formă concretă a unui proiect construit în gând. Cu Venus singulară în semn de pământ, nativul îşi poate direcţiona înspre relaţii propria “lipsă de aderenţă” şi poate încerca să îşi compenseze instabilitatea aceasta printr-o atitudine de organizator neînduplecat al timpului petrecut alături de ceilalţi.

Este sau nu greşită o asemenea atitudine? În virtutea normelor de conduită general acceptate în societatea noastră, am fi tentaţi să judecăm şi să încercăm să corectăm un astfel de nativ cu “aşa nu e bine”. Iubirea se naşte din naturaleţe şi fără efort. Însă, de la nivelul universului personal al nativului care se simte alimentat de frustrarea permanentă faţă de disoluţia relaţiilor, poate că acest exerciţiu dificil îl va conduce treptat spre rezultate aparte. Exagerând controlul, cel mai probabil va avea parte de o mare doză de eşecuri, dar are şi şansa de a învăţa în timp cum, când şi între ce limite să construiască relaţii satisfăcătoare emoţional şi surpinzător de rezistente. Pentru că un astfel de om poate fi şi cel care nu îţi dă drumul atunci când eşti în impas sau care îşi păstrează angajamentele chiar dacă între timp au apărut în preajma sa alte persoane, alte posibile dorinţe de îndeplinit. El va păstra cu stricteţe autoimpusă ordinea iniţial stabilită. Este important însă ca la un moment dat să înceapă să îşi conştientizeze temerile de la rădăcina insatisfacţiilor ce apar pe parcursul relaţiilor şi care îl rigidizează excesiv, apoi să înţeleagă şi avantajele strategiei sale. În felul acesta, treptat, poate detensiona complexul de a nu avea suficiente asigurări şi poate merge mai în profunzime, înspre propria neîmpământare şi lipsă de continuitate.

Aşa cum am mai precizat, o funcţie inferioară nu înseamnă neapărat un dezavantaj sau un defect. Ea se resimte ca o urgenţă de a acoperi un registru de experienţe psihice şi exterioare care nu par a face parte din arhiva noastră de abilităţi înnăscute, însă în încercarea de a rezolva acest gol adeseori declanşăm o asemenea manifestarea de forţă, încât obţinem rezultate originale şi remarcabile în domeniul elementului inferior. Pe de altă parte, şi atunci când există o supraacentuare a unui element suntem înclinaţi să depunem multă energie în manifestarea lui şi avem şansa să devenim performanţi pe acel plan. Care ar fi diferenţa între cele două situaţii? Atmosfera interioară a nativului, tipul de tensiune care îl alimentează. Acolo unde există o funcţie inferioară, apare o stare de criză care împinge spre căutarea de soluţii. În situaţia unui element foarte puternic activat, energia respectivă trebuie eliberată pentru că există din plin, iar senzaţia nativului este una de siguranţă de sine, aceea a unui expert. Nu înseamnă că cei din a doua categorie aleg direcţii corecte din punct de vedere moral pentru manifestarea elementului sau că primii creează distrugeri, ci că sunt motivaţi diferit şi că ceea ce pentru unii vine din entuziasm, pentru ceilalţi poate fi o muncă.

Luând exemplul pământului, persoanele care au acest element puternic activat în astrograme dau dovadă de mult spirit practic, având abilitatea de a obţine rezultate palpabile şi durabile. Sunt de obicei foarte buni administratori ai planului material şi se conectează cu uşurinţă la corpul fizic. În contrast, cei cu pământul ca funcţie inferioară pot avea într-un fel sau altul probleme legate de lumea materială sau a simţurilor fizice (probleme de nutriţie, de atingere, dificultăţi de gestiune a resurselor financiare etc.). Totuşi, în efortul lor de a echilibra aceste goluri şi în funcţie de cât de bine îsi vor pune restul hărţii în interesul compensării de care au nevoie, pot ajunge la fel de bine excelenţi nutriţionişti, sportivi, artişti de genul sculptorilor, oameni ai finanţelor etc.

Pentru reprezentanţii pământului ca funcţie inferioară un mare test poate fi cel al validării acestui element. Ei sunt cei ce pot simţi apăsătoare greutatea pământului, cei ce visează la contopirea în marele univers, revenirea la starea de unitate şi de perfecţiune de dinainte de naşterea în corp fizic. În ultimă instanţă, ei au sarcina de a învăţa să pună preţ pe “banalitatea” materiei şi de a-i recunoaşte complexitatea, frumuseţea şi înălţimile ascunse în simplitate.

CRISTIANA TĂNASE