Salvador Dali – zodia Taur
„În fiecare dimineață, retrăiesc o plăcere supremă:
aceea de a fi Salvador Dalí”
Ediția de mai nu putea să-l aducă-n prim plan decât pe cel mai atipic artist al tuturor timpurilor, nimeni altul decât excentricul, scandalosul, vizionarul și inegalabilul Salvador Dalí, acela care avea să-și pună iremediabil amprenta pe toate formele artei secolului al XX-lea. El Divino, după cum bine își spunea chiar el, a văzut lumina zilei pe data 11 mai 1904 la ora 8:45 în Figueres, Spania, ieșind cu totul din tiparul de nativ Taur cu Ascendentul în Rac încă din fragedă pruncie.
Deși ar putea părea surprinzător, Dalí nu s-a născut într-o familie de artiști, ci într-una cu preocupări destul de practice. Totuși, primii săi ani de viață n-au fost într-atât de banali pe cât am fi tentați să credem. Întâmplarea a făcut ca el să vină pe lume la nouă luni de la moartea fratelui său care a pierit la doar doi ani în urma unei gastroenterite, fapt care i-a-demnat pe părinții lui să-i pună același prenume, Salvador, și să declare c-ar fi fost reîncarnarea sa. Această idee i-a rămas adânc întipărită-n minte lui Dalí, abordând-o-n picturi precum Portretul fratelui meu mort și afirmând la un moment dat că acesta ar fi fost o primă versiune a sa, „concepută însă prea mult în absolut”, ceea ce-și găsește probabil ecoul astrologic în faptul că stăpânul casei a III-a, Mercur, este retrograd și implicat într-un careu cu Saturn din casa a VIII-a de finalitate. Indiferent dacă mama este simbolizată de casa a IV-a sau a X-a, stăpânii celor două descriu un al doilea astfel de aspect cu același Saturn, fapt care explică motivul pentru care Salvador a văzut în pierderea ei, suferită când el era-n plină pubertate, „cea mai mare lovitură” din viața sa.
Aceste dispariții premature l-au determinat pe Dalí să-și găsească refugiul în artă, cultivând vocația pe care și-a descoperit-o încă din copilărie. În vremea studenției la Academia Regală de Arte Frumoase din San Fernando, a-nceput să-și dezvolte stilul avangardist, atrăgând atenția prin mustața inspirată de pictorul spaniol Diego Velázquez, perciunii supradimensionați și ținutele care aminteau de filfizonii englezi ai secolului al XIX-lea. Iar dacă ne gândim că pe Ascendent, adică-nfățișare, tronează Neptun, planeta creativității, care-i trimite un careu Lunii, stăpâna casei I, aparițiile sale ieșite din comun nu vin deloc ca o surpriză. Cu toate că a uimit prin faptul că a realizat compoziții de factură cubistă, deși-n Madridul acelor ani nu existau artiști care să se identifice cu acest curent, n-a reușit să-și termine facultatea, fiind exmatriculat înainte de a-și susține examenul de licență pe motivul c-ar fi instigat la proteste. Aceste tendințele rebele și idealiste s-au remarcat înc-o dată când, împreună cu un pictor și un critic literar, a publicat Manifestul galben prin care ataca arta convențională, predispoziție revoluționară căreia-i stă drept mărturie careul lansat de Jupiter, stăpânul casei studiilor înalte, poziționat în casa reputației lui Neptun din casa-ntâi.
Chiar ș-așa, Dalí a perseverat, expunându-și lucrările-n Madrid, Barcelona și-n Pittsburgh, Statele Unite. A doua sa călătorie la Paris avea să-i deschidă orizonturile, nu doar pe cele artistice, ci și pe cele amorose. Acolo a fost întâmpinat de un cerc de suprarealiști unde avea să-l cunoască pe Luis Buñuel, regizorul căruia i-a scris scenariul pentru scurtmetrajul Un câine andaluz, fructificându-și pentru prima oară sextilul dintre Neptun, asociat adesea cu cinematografia, și Mercur retrograd, stăpânul casei scrisului, aflat în casa anturajului. Tot acolo avea s-o-ntâlnească pe Gala, o rusoaică mai în etate decât el cu zece ani, căsătorită și c-un copil, cu care a rămas împreună până la moartea acesteia cincizeci de ani mai târziu, longevitate indicată de faptul că stăpânul casei mariajului este amplasat în domiciliul său diurn, Vărsătorul.
Așa cum probabil era de așteptat, tatăl lui a acceptat-o cu greu pe soția sa, amenințându-l, în primă fază, cu dezmoștenirea dacă se-ncăpățâna să păstreze această legătură. Până și aceste tensiuni apar transpuse-n harta sa natală prin careurile pe care le trasează, stăpânii caselor familiei și autorității, Venus și Marte, la Saturn. Faptul că acesta s-a dat pe brazdă-ntr-un final poate fi explicat dacă considerăm casa a X-a ca aparținând figurii paterne, caz în care energia stăpânului său, poziționat în exilul său nocturn, este net inferioară celei pe care o are stăpânul casei parteneriatelor de viață grație amplasamentului său în semn. Așa se face și că Salvador i-a cedat întreg controlul muzei sale care a ajuns să-i servească atât ca impresar, cât și contabil, influență care reiese din faptul că Saturn ocupă casa a VIII-a și este implicat în sextiluri cu Luna, stăpâna Ascendentului și Jupiter, stăpânul casei muncii care se regăsesc în casa a X-a a carierei. Cu toate că i-a unit o jumătate de secol, nu-nseamnă că mariajul lor a fost unul tipic. Amândoi au cultivat aventuri în paralel, iar Dalí avea să-i cumpere soaței sale, la un moment dat, un castel unde să-și petreacă timpul singură după bunul plac, acceptând s-o viziteze doar atunci când aceasta-i trimitea o invitație scrisă, aranjament neconvențial care face parte din apanajul careului descris de Saturn din Vărsător și Marte, stăpânul casei iubirii.
Dar să revenim la realizările sale profesionale. În vremea când Gala a intrat în viața lui, influența anturajului său suprarealist își puse amprenta pe viziunea sa artistică, dezvoltând metoda paranoico-critică pe care o definește drept „o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante”. Practic, aceasta presupunea ca pictorul să-și inducă o stare de persecuție, dizolvându-și conceptul de identitate pentru ca subiectivitatea să fie elementul primar al compozițiilor sale. Nu la mult timp după dezvoltarea acestei tehnici l-a-ntâlnit pe Sigmund Freud, care l-a inspirat să creeze „iconografia lumii interioare și a celei fantastice”, căruia avea să-i semneze prologul și ilustrațiile volumului Moise și monoteismul și pe care avea să-l numească „tatăl” acestei etape a carierei sale, toate acestea regăsindu-și expresia astrologică în faptul că stellium-ul său din casa a XI-a a viziunilor comune trimite un semi-sextil lui Pluto din casa subconștientului și un careu lui Saturn din casa tabuurilor, acestea două din urmă lansându-și un trigon.
Pe lângă nenumăratele vernisajele avute la Zurich, Paris și New York, și-a lărgit și mai mult perspectivele creative, astfel că pe lângă colaborările cu giganți ai industriei filmului ca frații Marx, Alfred Hitchcock și Walt Disney, schițele sale au acompaniat scrieri precum Macbeth și Cum vă place ale lui Shakespeare, Don Quijote de la Mancha a lui Cervantes și Purgatoriul lui Dante. Dar nu s-a rezumat la acest lucru, scriind povești, poezii și nu mai puțin de trei autobiografii, împletindu-și talentul auctorial, cel artistic și pasiunea pentru muzica clasică în realizarea a nu mai puțin de șase spectacole de balet, unuia imaginându-i doar decorul, iar altora două și costumele și decorurile. Trilogia Bacanale-Labirint-Sacrificiu, căreia i-a conceput libretele, costumele și decorurile, avea să-i aducă definitiv recunoașterea în această formă de artă, deși doar două dintre aceste spectacole au văzut lumina scenei.
El Divino n-a ocolit nici scupltura, recreând tridimensional teme din cele mai apreciate picturi ale sale cum ar fi Persistența Memoriei, modelând bijuterii care par că prind viață precum Inima Regală și conferind o tentă suprarealistă unor obiecte banale ca Telefonul Homar. Date fiind aparițiile sale extravagante, nu ne miră că a activat și-n domeniul modei, printre cele mai cunoscute performanțe ale sale la acest nivel numărându-se Costumul pentru anul 2045 realizat în colaborare cu Christian Dior. N-a ocolit nici fotografia, lucrând cu artiști consacrați ca Philippe Halsman, împreună cu care a produs Dalí Atomicus, celebra poză-n care apare suspendat în aer alături de un șevalet, trei pisici, un tablou, o găleată cu apă și un scaun.
Unde se-ntâlnește totuși această multivalență artistică-n tema nașterii sale? Fără doar și poate, este vorba de Yod-ul descris de semi-sextilurile trasate de Pluto lui Neptun și conjuncției multiple Soare-Mercur retrograd-Marte-Venus, quincunx-urile pe care le formează acestea cu Uranus retrograd și opoziția trimisă de acesta din urmă lui Pluto. Astfel, grație configurației astrale complexe cunoscute și sub numele de Degetul lui Dumnezeu, planetele care sunt inconjuncte ajung să conveargă în aceeași direcție, găsindu-și plenitudinea de expresie-n casa muncii sub forma astrului inovației care, la rândul său, prin trigonul trasat lui Jupiter și Lunii din casa recunoașterii, i-a adus locul pe care-l merita cu prisosință-n istoria artelor.
Acestea fiind spuse, putem declara, fără urmă de echivoc, că Salvador Dalí este omul-instituție, cel ce-a adunat în palmaresul său un număr de realizări depășit doar de renascentiștii care i-au fost atât de dragi și care i-au servit drept modele pe tot parcursul vieții sale. Dar care este secretul reușitei sale? Tind să cred că-l găsim într-una dintre cele mai des întâlnite afirmații ale sale și anume aceea că „inteligența fără ambiție este o pasăre fără aripi”.
ANCA MARTIN
