Din registrele lui Venus: legile unisonului
Adevărata cunoaştere a altei fiinţe, alcătuită din legături delicate, din înţelegeri minunate cu lumea, nu se putea înfăptui dintr-o singură direcţie, mâinii întinse trebuia să-i răspundă o altă mână, din afară, de dincolo. (Julio Cortázar, Șotron)
Iată-ne ajunşi la acele file ale anului astrologic scrise din literele relaţiilor pe care, după pricepere, ni le clădim, scrise din felurile noastre de a ne aproia sau a ne îndepărta de oameni, de a ne bucura sau dimpotrivă pornind de la întâmplări împărţite între mai mulţi, de la întrepătrunderea atât de complexă a individualităţilor aduse laolaltă sub forma echipelor!
Să precizăm, aşadar, că o vom intervieva aici pe Venus, indicator relaţional principal în hărţile noastre, că vom încerca să o fotografiem în cuvinte, dezvelită de măştile ei, demachiată de complezenţe şi de tact calculat, dezgolită de cuceriri lipsite de conţinut.
Să-i spunem, deci, lui Venus pe nume ca şi cum am despica-o de pe poziţia incomodă a unui aspect de-al ei cu Pluton, adâncitor şi răscolitor, sau ca şi cum n-am avea timp de pierdut în scheme relaţionale imperfecte, în capricii dulcegi şi flirturi adolescentine. Şi să o mai verificăm pe Venus de pe palierul unui aspect imaginar cu Saturn, să testăm maturitatea, simţul răspunderii, rezistenţa construcţiilor sale în materie de relaţii, ordinea şi măsura asumărilor alături şi faţă de alţi oameni.
Apoi să admitem: indiferent cât am blama societatea în care ne-am născut pentru nereuşitele relaţiilor noastre, pentru acea măsură artificială a valorizării de sine în funcţie de succesul parteneriatelor pe care le pecetluim, adevărul este că Venus face parte din noi, că până şi cel mai singuratic, autosuficient seamăn poartă cu sine peste tot impulsul de a primi şi a dărui energie prin contactul cu alte persoane. Şi, ca să nu reuşim să ne dezicem de acest pact implicit spre unime, venim deja configuraţi şi cu recunoaşterea instinctivă a posibilităţii de a obţine plăcere şi fericire prin relaţiile pe care reuşim să le facem maxim funcţionale. Aşa se face că omenirea, în toate epocile ei, porneşte din instinct spre interconectare, că suflet cu suflet se caută şi se cheamă, de când lumea şi pământul.
Să acceptăm firescul acestei setări existente în fiecare dintre noi, dar să îi sesizăm vigilent şi extremele: cât de dependenţi putem ajunge de aprobarea celorlalţi, cât de mult le vânăm atenţia şi la ce compromisuri ne dedăm în schimbul unei picături de plăcere în doi? Cât de adânc ne lăsăm devoraţi de nevoia de relaţii, cât de distructiv ne lăsăm pierduţi în alţi oameni? Acestea reprezintă numai un set de provocări venusiene; să spunem că ar fi latura lor pasivă, receptivă. Dar invers ce teste am avea de absolvit? Într-o variantă complementară, ne vom întreba cât de corect ne impunem pe noi înşine asupra celorlalţi, cât de implacabili rămânem în solicitările noastre faţă de diverşi parteneri, cât de echitabil răscumpărăm ceea ce luăm de alţi oameni în termeni de energie şi de timp.
Şi unii şi alţii, pasivii dependenţi şi cuceritorii individualişti, au de ajuns de fapt la mijlocul distanţei dintre extreme, căci nu există relaţie fericită fără să ştii cine eşti când rămâi doar tu cu tine, fără să te poţi bucura de asemenea momente, la fel cu nu poţi simţi împlinirea în totală absorbire de sine. Nu suntem lăsaţi, în această lume şi poate că în nicio alta, să dăm la nesfârşit fără să primim sau să primim fără să dăruim. Circuitul funcţionează numai în ambele sensuri, iar dezicerea de el nu este posibilă.
O altă întrebare pe care o ridică Venus este dacă, privindu-i pe ceilalţi, îi vedem cu adevărat pe ei sau părţi din noi care fac apel la mecanismele proiecţiei pentru a se exprima. Când credem că ştim pe altcineva în amănunt, îl ştim ca şi cum am respira prin fiinţa sa, prin toată ţesătura aceea de impulsuri, motivaţii şi strategii, prin ordinea aceea interioară care nu este deloc a noastră sau îl ştim interpretându-l de fapt prin ceea ce este în noi, prin traducerile de care suntem capabili în funcţie de indicatorii relaţionali din propria hartă? De pildă, nativă cu Venus în semnul fix al Taurului fiind, îmi amintesc ce stranii mi s-au părut câteva clipe în care am reuşit să accept că pentru un om drag mie, posesor de Venus în semn mutabil, realitatea relaţiilor şi a noţiunii de asumare în cuplu s-ar putea să fie mult mai volatilă şi flexibilă faţă de a mea şi, mai ales, că ambele variante pot fi corecte şi lucrative.
Altădată am privit din sens opus: m-am lăsat cuprinsă de dezaprobare faţă de propriul stil relaţional, de durerea înţelegerii fără ocoliş a rigidităţii şi a blocajelor pe care un aspect strâns Venus-Saturn le evocă în schiţa mea. Apoi m-am redresat strategic şi am înţeles că, dincolo de pericolul real al înţepenirii în prea multă disciplină relaţională, avantajul este că păstrez pe lângă mine doar oameni care cu adevărat sunt de încredere, iar construcţiile mele la nivel de cupluri (de orice natură) sunt rare, dar de calitate.
În contrapartidă, o legătură Venus-Jupiter poate promite o reţea socială în continuă expansiune, dar este totodată supusă riscului disipării în prea multe relaţii, al imprudenţelor şi parierii facile pe legături care se destramă din lipsă de structură reală.
Aşadar, ca principiu, Venus este neutră: promite reuşite în doi, dar implică şi posibile căderi, oricare i-ar fi portretul din harta noastră.
Şi-atunci, ce ar fi bine să ştim despre Venus, oricând prin drumurile vieţii? Că Venus – partea din noi care îl caută întotdeauna pe acel celălalt semnificativ, chiar şi mascată de un aspect cu Saturn sau de amplasarea într-un semn individualist, cum ar fi cel al Berbecului – conţine în ea însăşi forţa care ne poate arunca în rătăcirea printre complexe înrădăcinate în frica de singurătate, printre dorinţe şi pasiuni mistuitoare care nu par saţiabile decât luând energie de la ceilalţi; dar că aceeaşi Venus, înţelepţită şi coordonată just, ne va înălţa negreşit spre fericire prin rafinamentul care se imprimă în noi odată cu adevărata cunoaştere a altei fiinţe, alcătuită din legături delicate, din înţelegeri minunate cu lumea.
