Marte în Scorpion și arcana minoră V de Cupe
Sau „nu credeam să-nvăț a muri vreodată, pururi tânăr înfășurat în manta-mi”
(Mihai Eminescu – Odă, în metru antic)
Marte în Scorpion (adică Marte la el acasă, în domiciliul nocturn) vrea și poate. Nu are o forță de tip Marte în Berbec (adică Marte la el acasă, dar în domiciliul diurn), atunci când se aruncă mănușa, se scot săbiile și se pornește la duel. Nu pentru că nu poate așa, ci pentru că nu vrea. Are o forță care nu se vede. Se simte. Și atunci când o simți, constați că ești deja luat în stăpânire, poate chiar posedat…
În cărțile de Symbolon, Marte în Scorpion este reprezentat scurt și cuprinzător ca fiind Vampirul. Vampirul nu suportă lumina zilei/ soarelui. Are nevoie de penumbră, umbră, întuneric pentru a-ți sări la gât și a te lua în stăpânire fără drept de apel. Nu ai timp să ripostezi, nu ai timp să te aperi, poți să te transformi și apoi să te răzbuni, la rându-ți, făcând altora ceea ce ți s-a făcut deja ție. Subjugîndu-i pe alții, luându-le sufletele în stăpânire. Vampirul are legătură cu întunericul, cu demonicul, cu moartea și nemurirea.
Marte în Scorpion vrea și poate, iar opțiunile sunt: accepți și te transformi sau mori (moartea fiind în fond tot o metamorfoză). Totuși, forța despre care vorbim îi poate transforma pe ceilalți, dar ne poate transforma și pe noi înșine. Din întâlnirea cu un vampir nu mai poți ieși la fel. Ieși un vampir tu însuți sau nu mai ieși. În oricare dintre variante – transformare totală. Cum spuneam însă, aceeași uriașă forță o putem folosi și asupra propriilor noastre persoane și ne putem transforma. Iremediabil.
Marte în Scorpion vrea și poate, depinde doar de noi înșine ce tip de transformare ne dorim. Arcana minoră V de Cupe este o carte aflată chiar la mijlocul suitei de Cupe. Priviți-o în reprezentările de mai jos.
Observăm că și aici, ca și în cartea de Symbolon, există un singur personaj, nu neapărat vampirul, ci omul care a avut niște experiențe sentimental amoroase. Nu dintre cele mai fericite însă. Omul a băut licoarea unor cupe: „Când deodată tu, răsăriși în cale-mi, suferință, tu, dureros de dulce/ Pân’ la fund băui voluptatea morții, neîndurătoare.” (idem) Și acum se află exact în acel moment în care deja știe. Înțelege forța pe care o pot avea sentimentele, a experimentat patima, moartea, cum spunea poetul și este într-un moment super delicat. Acela în care decide ce anume e de făcut. Să se lamenteze de ceea ce i s-a întâmplat, de suferința de care a avut parte, să accepte transformarea în vampir și să facă și el același lucru altora (adică să provoace și el la rîndul lui suferință – cupele răsturnate) sau să alchimizeze procesul pe care l-a suferit, să sublimeze suferința și să se transforme pe sine în omul căruia nu-i mai este frică să iubească, indiferent cât de multă suferință presupune acest lucru.
