Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte
Există două tipuri de „tinerețe fără de bătrânețe și viața fără de moarte”: cel imposibil și cel posibil.
Cel imposibil, dar totuși foarte dorit de toată lumea, este cel din planul nostru de existența fizică. Dorința de nemurire fizică a dat naștere legendelor despre vampiri, despre contele de Saint Germain sau jidovul rătăcitor și mai nou, în sens foarte „vărsătoresc”, scrierilor lui Asimov despre omul bicentenar și roboții umanizați.
Cel posibil este ultracunoscut, dar puțini îl iau în serios. Toți cei care au atins și au marcat umanitatea prin ideile lor, fie științifice, filozofice, umane sau artistice ori prin acțiunile lor, au rămas nemuritori pentru că numele lor nu este uitat și pentru că scrierile și amintirea lor au greutate mult timp după moartea lor – în unele cazuri, pentru totdeauna. Dar nu numai numele lor rămâne; ei înșiși rămân să ne vegheze din spațiul spiritual și lucrează necontenit pentru evoluția umanității.
Astrologia ne arată că viața continuă, într-un mod foarte interesant: se știe și se observă că astrogramele oamenilor mari rămân mereu active după moartea lor. Ele răspund la tranzite, uneori în mod surprinzător, prin evenimente marcante și întotdeauna în timpul acestor tranzite, se lansează cărți, se inagurează monumente și statui, se publică traduceri, monografii, se organizează expoziții, cursuri și seminarii. Am putea spune și invers, că de fiecare dată când se sărbătoresc personalități, pe hărțile lor astrale se observă anumite tranzite mai puternice. Astrogramele marilor spirite ale planetei noastre arată, deci, într-un mod grăitor că ei au rămas vii.
Pe vremea când în Japonia se scria primul roman al lumii, „Genji Monogatari”, de către o femeie, pe când danezul Knut cel Mare invada Anglia, când Biserica Ortodoxă se despărțea de cea Catolică și Constantinopolul își începea declinul, în Persia trăia, studia și scria unul din cei mai mari înțelepți ai lumii, arab de sânge și musulman de religie, a cărui operă a influențat toate ramurile științei și care încă este respectat și iubit.
Numele lui este Abu Rayhan Muhammad Ibn Ahmad Al Biruni și s-a născut în 973, în Kath, Uzbekistan. Însăși enumerarea științelor în care excela Al Biruni ar lua destule rânduri. Menționez câteva: bineînțeles, astrologia – greacă, dar și hindusă; astronomia, matematica, fizica, chimia, geografia și geologia, medicina, limbile străine (vorbea cel putin 5 și scria în cel puțin 3),etc. Atât de mare a fost personalitatea sa încât George Sarton, în introducerea sa la „Istoria știintei”, denumește prima jumătate a secolului al XI-lea „timpul lui Al Biruni”.
Se pare că data lui de naștere s-a păstrat cu destul de mare acuratețe, dintr-o sursă contemporană cu el, și nota dată de AstroDatabank este foarte bună, adică A. Data de naștere este stabilită a fi 4 septembrie 973 (Soarele în Fecioară), ora 5:05 dimineața și alături puteți vedea harta lui astrală.
Am găsit două momente importante din ultimii ani și i-am verificat tranzitele. Într-adevăr, în martie 1970, când un crater de pe Lună este numit după marele învățat, la aproape 1000 de ani de la nașterea lui, Saturn își începea tranzitul prin casa a IX-a a lui Al Biruni, conjunct cu Marte, care îi aduce recunoaștere (sextil cu Ascendentul) pe întreg pământul (casa a IX-a a străinătății). Acțiunea însăși ține, într-un mod neobișnuit, de casa a IX-a (adică se referă tot la un tip de străinătate, Luna). Jupiter tranzita și el, retrograd, conjuncția natală Lună/Uranus, anunțând extinderea renumelui său ca scriitor (Luna în casa III) într-un mod neobișnuit (Uranus), adică legătura cu Luna astronomică.
Pe 5 iunie 2009, când Iranul donează centrului internațional din Viena un monument dedicat unor mari înțelepți persani (Ibn Sina, Omar Khayyam, Zakarya Razi și Al Biruni), Saturn era conjunct cu Soarele lui Al Biruni, tocmai începându-și tranzitul prin casa I – un tranzit marcant pentru orice om, Luna aproape plină activa conjuncția lui natală Lună/Uranus, iar Soarele tranzita casa a X-a. Este onorată personalitatea (casa I) lui Al Biruni exprimată prin scrierile sale (casa a III-a) care îl pun la loc de cinste între cei asemenea lui (casa a X-a).
Evenimentul perioadei în care ne aflăm este Luna Nouă cu eclipsa de Soare inelară de pe 1 septembrie, ora 12:03. Așadar, numărul de Fecioară al revistei Astrotext stă sub semnul acestui eveniment. Al Biruni ne face iarăși o surpriză plină de sens: această Lună Nouă cu eclipsă de Soare se întamplă în conjuncție cu Ascendentul lui. Ele anunță o perioadă de strălucire pentru Al Biruni, este momentul unei reconștientizări a personalității și operei lui, și poate va fi studiat mai în amănunt, din toate punctele de vedere, ca astrolog, și ca om de știință în general. Am scris despre el pentru că este o mare personalitate și pentru că este un reprezentant pur sl zodiei Fecioară. Dar până când nu i-am analizat tranzitele, nu mi-am dat seama că un alt motiv a fost și faptul că Luna Nouă mi l-a scos în evidență într-un mod neintenționat, prin același etern fenomen de sincronicitate care este legat mereu de astrologie.
Există două surse din care putem să îl cunoaștem pe marele învățat.
Una este biografia lui care s-a păstrat destul de fidelă.
Se naște în Khiva, Uzbekistan, fără să își cunoască tatăl și datorită inteligenței și dorinței de a învăța, este luat de un maestru sub tutela lui, primind o educație de calitate. La 22 de ani, începe epoca de peregrinări pentru Al Biruni din cauza problemelor politice din zonă și schimbării frecvente de conducători. Când avea 44 de ani, în 1017, sultanul Mahmud din Ghazna, primul din istorie care a purtat titlul de sultan, cucerește zona și îl ia la curtea lui; a fost aproape cu siguranță astrologul curții, dar viața lui la această curte nu a fost ușoară. Sultanul nu l-a protejat și nu i-a încurajat studiile, iar statutul lui a fost mai mult de prizonier politic decât de consilier al curții. În această calitate îl însoțeste deseori în călătoriile sale în India pe sultan. Pentru Mahmud, călătoriile erau politice; pentru Al Biruni, profund interesat de cultura hindusă, au fost un prilej excelent pentru a face cercetări în urma cărora a rezultat una din marile sale opere, „India”, o monografie care n-a mai fosr realizată nici înainte și nici după el. După 13 ani de prizonierat, în 1030, Mahmud moare, iar succesorul lui, Masud, de o concepție foarte diferită, se declară protector al științei și artelor, dându-i lui Al Biruni un venit constant și posibilitatea să cerceteze și să scrie fără să se mai preocupe de traiul de zi cu zi. Al Biruni moare în 1048, la 75 de ani, lăsând în urma lui o operă științifică vastă. Printre ideile sale demne de notat este că a propus și analizat ideea heliocentricității cu 500 de ani înainte de Galilei, fiind astfel primul om de știință care, din câte se știe până acum, a luat în considerare această variantă și a observat că în straturile geologice ale deșertului arab se găseau scoici, avansând teoria că ar fi fost cândva un fund de mare.
A doua sursă este, bineînțeles, însăși astrograma lui. Ea completează imaginea lui la nivel de personalitate și explică unele elemente de destin.
Spuneam mai sus că este un reprezentant pur al zodiei Fecioară. Aceasta se observă de la prima vedere: Soarele, Ascendentul, Mercur și Nodul Nord sunt în Fecioară și în casa I. Mercur se desfășoară în deplina lui splendoare în personalitatea lui Al Biruni. Situația lui Mercur este, după cum se vede, cea mai puternică posibil într-o hartă natală: este în Fecioară, adică în domiciliu și exaltare, este în casa I, adică în cea mai puternică poziție (este în casa în care „se bucură”) și este conjunct cu Nodul Nord, care înseamnă că, venit cu un mental ieșit din comun, are și o înclinație înnăscută să îl cizeleze și mai mult.
Putem să studiem manifestarea lui Mercur în Fecioară fără alte influențe, fără nuanțe, fără neclarități, observându-l pe Al Biruni așa cum ne apare din scrierile lui: știința este viața lui, e singurul lucru care se pare că l-a interesat, atât de intens încât nu a avut soție sau copii; a avut un spirit analitic ieșit din comun; cuvintele folosite de el în scrieri sunt clare, curajoase, fără jumătăți de măsură și numește lucrurile pe față; este obiectiv – îi compară pe hinduși cu arabii în anumite privințe și le recunoaște superioritatea, acolo unde e cazul; are mândrie intelectuală – în corespondența cu Ibn Sina (Avicenna) se arată a fi mândru și nu cedează ușor în momentele de dezacord; e lipsit de prejudecăți – într-unul din pasaje se declară impresionat de filozofia creștină pe care o consideră foarte înaltă.
De o sinceritate impresionantă, de multe ori își cere scuze cititorului că nu știe mai mult într-o anumită privință și promite că își va continua cercetările, iar atunci când cunoaște un subiect doar vag, îl descrie după înțelegerea lui, menționând că e mai bine să rămână ceva scris,decât nimic, fiindu-i cumva teamă că va muri înainte să reușească să studieze și acel subiect.
Toate acestea țin de personalitatea organizată, practică, sinceră, fin analitică și cu o memorie remarcabilă a Fecioarei și a lui Mercur în demnitate.
Luna în casa a III-a îi anunță o activitate intensă ca scriitor (ne-au rămas de la el cel puțin 146 de opere și mii de foi volante, deși specialiștii presupun că a scris chiar mai mult, până la 180 de cărți). Saturn chiar pe cuspida casei a XI-a ne arată caracterul lui serios, sobru și retras în prietenii, dar este și o ilustrație a faptului că a avut protectori importanți în viață, de rang social înalt. Venus conjunct cu Marte, pe cuspida casei a XII-a și în cuadratură cu Luna și Uranus anunță dificultăți în relațiile afective (după cum se știe, Al Biruni nu a fost căsătorit, nu se cunoaște nicio relație a sa și nu a avut copii).
Astrograma lui ne descoperă o viață emoțională foarte profundă, pasională și puternică. Luna este în Scorpion, adică în cădere și această poziție se manifestă des prin pulsiuni emoționale intense, care pot duce la gelozie, înclinație către răzbunări, chiar ură. Dar „căderea” este un avantaj, un bonus pentru oamenii puternici. Intensitatea de viață a emoției reprezintă o forța cu mare impact care, într-adevăr, dacă este necontrolată, face rău, dar dacă este îndreptată într-o direcție clară, face miracole. „De la cârma minții atârnă încotro pornim și unde ajungem”, iar pentru Al Biruni, de la cârma minții lui strălucitoare a atârnat destinul lui, îndreptând întreaga forța a Lunii în cădere înspre creația științifică, studiu și scris; emoționalul său puternic transpare greu în scrieri, este ținut în frâu, deși pe alocuri apar semne. În schimb, această forță l-a ajutat să treacă peste toate dificultățile și supărările lui, din care a avut din belșug timp de zeci de ani de zile, Acestea nu l-au amărât și nu l-au secătuit de viață, astfel încât îl vedem la peste 60 de ani entuziast și plin de bucurie, recunoscător lui Masud pentru că îi dă, în sfârșit, mână liberă să se dedice studiilor și scrisului, singurul lucru pe care l-a dorit în toți anii vieții sale. De altfel, și simbolul sabian al Soarelui lui este grăitor în această privință și se acordă cu observația de mai sus: ”O erupție vulcanică transmite puternice energii telurice”, adică un spirit de aceeași factură cu Luna în Scorpion, a cărui creativitate acționează prin impulsuri ce vin din profunzime, puternice, marcante.
Despre astrologie, Al Biruni a scris mai multe cărti, foi volante și scrisori; până la noi, s-a păstrat doar manualul „Elemente din arta astrologiei”. Deoarece Al Biruni era de părere că nimeni nu poate fi astrolog dacă nu cunoaște astronomie, matematică, geografie și cronologie, prima parte a cărții explică noțiunile de bază ale acestor științe, plus intrucțiuni de folosire a astrolabului. Partea de astrologie este de o organizare minunată, într-o succesiune naturală a noțiunilor, completată mereu cu idei din astrologia hindusă, pe care Al Biruni ajunsese să o cunoască mai bine decât oricare contemporan al său din zona arabă. Această operă este dedicată unei femei despre care nu se știe aproape nimic în istorie și care purta, coincidență sau nu, același nume cu el: Rayhana. Mă întreb daca nu cumva scrierea cărții a fost din partea lui Al Biruni o expresie a Lunii în Scorpion, adică un act profund emoțional, afectiv. Pentru un om cu un mental atât de puternic, un mental la fel puternic la o femeie ar fi fost demn de admirație și chiar emoționant și ar fi meritat o astfel de dedicație.
Neptun în casa a II-a explică atitudinea lui față de banii câștigați de el și anume un total dezinteres; probabil că nu îi era clar câți bani avea și câți câștiga, nu știa să facă economii și nici nu înțelegea de ce ar face asta, și întreaga chestiune bănească și de proprietate era cam confuză pentru el. Se povestește de altfel că atunci când a scris „Canonul lui Masud”, dedicat sultanului cu același nume, acesta i-ar fi trimis drept recunoștință un elefant încărcat cu argint. Al Biruni l-a înapoiat; Neptun ne explică de ce: Masud deja îi dăruise un venit constant care îi acoperea cheltuielile curente necesare unui trai liniștit care să-i permită să studieze; Al Biruni considera, fără îndoială, că un elefant plin de argint era o exagerare și e posibil să nu își fi dat seama ce ar putea face cu el. Așa că, urmând și impulsul Fecioarei spre frugalitate, a scăpat de o complicație, trimițând înapoi elefantul.
La moartea lui Al Biruni, în 1048, tranzitele la astrograma lui sunt foarte sugestive: Marte în tranzit era perfect conjunct cu Pluto lui natal (ultima transformare a înțeleptului), Nodul Nord îi tranzita Ascendentul (își împlinea misiunea de viață), iar Luna era la apus, conjunctă cu Descendentul și prin urmare în opoziție cu Nodul Nord. Casa a IV-a , a sfârșitului de viață, era și ea prinsă în tranzite interesante: Venus, conjunctă cu IC, era în sextil cu Jupiter din casa V, iar Soarele era în casa a IV-a, conjunct cu Chiron. Toate indiciile ne dau de înțeles că a murit de bătrânețe, nu de boală sau accident, și că a murit satisfăcut de munca lui de o viață.
Îmi amintesc din vremurile de școală un subiect de teză: „Viața și opera lui Eminescu”. Mi s-a părut mereu un subiect ingrat, pentru că este imposibil să îl tratezi în câteva pagini. Mă găsesc, bineînțeles, în aceeași situație și cu Al Biruni: este greu să descrii în câteva pagini viața și personalitatea acestui mare om, care prin munca lui titanică a dat un impuls puternic științei și al cărui nume a rămas nemuritor, câștigându-și astfel viața fără de moarte, pe care de altfel nici nu o căutase în timpul vieții.
Astrograma lui este aici și o puteți analiza, biografia lui mai detaliată o puteți găsi aici (https://www.britannica.com/biography/al-Biruni ), iar operele lui vorbesc singure despre capacitățile autorului lor: „India” și „Cronologia națiunilor antice” (http://www.astrologiamedieval.com/e-Books.htm) și „Elemente din arta astrologiei” (https://www.scribd.com/doc/193718222/Al-Biruni-The-Book-of-Instruction-in-the-Elements-of-the-Art-of-Astrology)
