Pallas Athena, drumul intre Mitologie si Astrologie
de Otilia Mazilu
Pallas – ce ne spune ea?
Mica introducere suna asa: Atena era zeita intelepciunii, pe care grecii o mai numeau si Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas; identificata de romani cu zeita Minerva.
Si totusi, care este povestea sa?
Despre Atena se spune destul de simplu: ca era fiica lui Zeus si a lui Metis (prima sotie a lui Zeus) si ca s-a nascut din capul lui Zeus. Dar povestea este mai veche si mai complexa de atat, inceputurile fiind pe undeva in vremea celor 12 Titani. Unii dintre acestia erau fiii lui Uranus, printre care se numara si Cronos si Zeus.
Legenda spune ca Uranus, caruia ii placea sa procreeze, era totusi de-a dreptul ingrozit sa isi vada multimea de copii atat de mare; asa ca i-a ascuns in maruntaiele pamantului! In secret, motivul era acela ca se temea de puterea lor! Gaia, sotia lui Uranus, obosita sa tot dea nastere atator copii, a ticluit un plan al carui scop era sa puna capat pasiunii lui Uranus, pentru ca el sa nu mai poata procrea si astfel sa scape de durerile cauzate de nasterile repetate la care era supusa. Dar, pentru a reusi, avea nevoie de ajutorul cuiva si asa a cerut ajutorul copiilor sai. I-a rugat pe toti, insa numai cel mai tanar a raspuns rugamintii sale: acela era Cronos! Nimeni nu stie ce i-a promis Gaia in schimbul acestui gest, dar ca sa-l ajute pe Cronos in intocmirea planului, Gaia i-a dat o secere de adamantiu, drept arma.
Cronos s-a ascuns, iar cand Uranus a venit sa o viziteze, cu o lovitura puternica din secere acesta a separat organele genitale de corpul lui Uranus pe care le-a aruncat in mare, iar din locul in care au atins apa marii se spune ca s-a nascut Afrodita.
Indata ce Cronos l-a castrat pe Uranus, el impreuna cu sotia sa (Rhea) au ocupat tronul. Sub puterea lor a inceput o perioada de armonie și prosperitate, cunoscuta drept „Epoca de Aur”, un timp cand, se spune, oamenii traiau fara lacomie sau violenta, fara munca sau nevoie de legi.
Cu toate astea, Cronos nu era nici pe departe atat de linistit, pentru ca stia ca ii este destinat sa fie detronat si el de catre unul din copiii sai. Asa ca si el, la randul sau, a pus la cale un plan pentru a preveni asta: a inceput sa-si inghita nou-nascutii, luandu-i la nastere si inghitindu-i intregi, retinandu-i inauntrul corpului sau, de unde considera ca nu ii puteau face nici un rau.
Numai ca biata lui sotie, Rhea, nu se mai putea impaca cu gandul ca urma sa isi piarda toti copii, asa ca si ea a trebuit sa nascoceasca un plan, si, cu ajutorul Gaiei (mama lui Cronos) l-a salvat pe Zeus, ultimul lor fiu, de soarta sa. Rhea a invelit o piatra in hainele lui Zeus, pe care Cronos a luat-o si a inghitit-o imediat, crezand ca este copilul sau.
Bebelusul Zeus a crescut intr-o pestera din Creta, departe de ochiul lui Cronos! Iar cand a devenit barbat, s-a intors pe domeniul tatalui sau și, cu ajutorul Gaiei, l-a obligat pe Cronos sa ii regurgiteze pe cei cinci copii inghititi anterior.
Sunt si unele versiuni in care se spune ca Zeus a primit ajutor de la Metis, intelapta sa sotie, care i-a dat lui Cronos o potiune, care l-a facut sa elibereze fratii si surorile lui Zeus. Acesta a condus revolta impotriva dinastiei de titani a tatalui sau, si, dupa zece ani, i-a invins si i-a exilat.
Zeus era acum casatorit cu inteleapta Metis, dar linistea lui era pe departe de a fi deplina, pentru ca i se prezisese si lui ca unul dintre copiii sai avea sa ii urmeze la tron! Si cum avea sa fie detronat de copilul pe care i-l va naste Metis, sotia sa, Zeus a inghitit-o de-antregul, insarcinata fiind! Sunt pareri care spun ca Zeus suferea de dureri de cap ingrozitoare, si cerand ajutor lui Vulcanus, acesta i-a deschis capul din care a iesit Pallas Athena, cu tot cu arme și armura.
Legenda spune ca in momentul cand a aparut pe lume, Pallas a slobozit un racnet razboinic, care a cutremurat cerul și pamantul. Ea a devenit fiica favorita a lui Zeus si simbolul atributelor reunite ale parintilor ei. Ea personifica forta mostenita de la Zeus, imbinata cu intelepciunea si prudenta lui Metis. A primit in dar un templu, denumit Athena!
Legenda nu se opreste aici, pentru ca Pallas este personaj principal in celebrul Mit al Medusei, si nu putem vorbi despre ea fara sa ne referim la episodul acesta ca fiind un apogeu de maturitate pentru Pallas.
Medusa, in mitologia greaca, era considerata un personaj cel putin hidos, dar inzestrata cu o privire ce putea transforma pe orice muritor in stana de piatra. Exista un mit care spune ca Medusa fusese la inceput o fecioara foarte frumoasa. Dar a desacralizat templul Athenei prin faptul ca i s-a daruit lui Poseidon. Pentru acest fapt, furioasa fiind, Athena a preschimbat parul Medusei in serpi vii. Ulterior Medusa a fost ucisa de Perseus care i-a taiat capul si i l-a oferit drept premiu lui Pallas Athena; iar aceasta l-a intiparit pe scutul ei, ca blazon.
Trebuie spus ca Gorgonele, in mitologie, simbolizeaza organele genitale ale femeilor si teama barbatilor impotriva energiilor sexuale demonice ale femeii, iar Medusa era una dintre ele: o gorgona!
Aceasta este povestea lui Pallas si acestea sunt motivatiile ei.
Glifa lui Pallas: un romb pe o cruce!
Crucea este intalnita in multe simboluri astrologice (Mercur, Venus, etc) si se compun din linia energetica verticala masculina/ activa/ cer/ yang; si linia energetica orizontala feminina/ pasiva/ pamant/ yin, in timp ce rombul nu este atat de obisnuit in traditia astrologica.
Chiar daca este asemuit cu patatul, avand si el patru laturi, patratul se refera in mod traditional la spatialitate si la materie.
In romb, contrar a ceea ce se intampla in cruce, liniile sale nu se intersecteaza si deci fortele lor nu interactioneaza. Materialitatea rombului are de-a face cu limitarea spatiului, cu oranduirea materiei in cele 4 lemenete, cele patru anotimpuri, patru puncte cardinale, cele patru sferturi ale Lunii… toate acestea fiind menite sa permita organizarea si planificarea in cele patru etape de spatiu pentru viata si timp. Patratul se afla pe una din laturile sale: ca o forma geometrica este static, solid, iar acest lucru este folosit pentru a organiza si a construi.
Rombul lui Pallas este un patrat deformat care se sprijina intr-un colt, iar rombul era considerat emblema organului sexual feminin (Juan-Eduardo Cirlot „Diccionario de Símbolos” edit. Labor). Tot rombul mai este intalnit ca reprezentare schematica a diamantului, simbol al luminii si splendorii. Ca toate pietrele pretioase, diamantul participa la sensul simbolic general al comorilor si bogatiilor, dar si un simbol al cunoasterii morale si intelectuale: suveranitate, nemurire, intelepciune, fermitate (Federico Revilla „Dizionario di Simbologia ed Iconografia” ed. Cátedra).
Cu toate astea sunt pareri cum ca rombul si sarpele sunt unite intr-un singur simbol din cauza celebrului conflict dintre Pallas si sacerdotesa Medusa (Stark şi Marcia Gynne Stern „Dancing with the Sombra” Ediciones Gaia).
Pentru a se proteja, Pallas refuza sa se mai identifice cu pricipiile feminine, se incapataneaza sa fie numai fiica tatalui, uitand sau ingnorand complet fapul ca mama sa fusese inghitita de Zeus care voia, in acest fel, sa ii absoarba si intelepciunea!
Pallas reneaga radacinile materne – chiar daca este mandra ca este o femeie, si una destul de superioara mental, datorita mamei sale – refuza in acest fel mare parte dintre caracteristicile care o leaga de sexul feminin, in mare, asociate cu slabiciunea. Si ca sa nu mai existe dubii in privinta asta, Pallas a pus capul Medusei pe scutul sau de aparare; dar indiferent care ar fi fost inamicii sai, scutul sau capul Medusei de pe scut, care „impietrea”cu privirea pe oricine se apropia, este propria ei strategie de aparare: impotriva femeii din ea insasi chiar si impotriva a tot ceea ce se numea atractie masculina. Iar daca cineva dorea sa o cucereasca, trebuia sa stie ca avea sa se masoare cu ceea ce o terorizeaza mai mult: natura ei feminina.
In acest mod, Pallas face din ea insasi un standard de rationalitate, incheie un acord de castitate cu ea insasi, un „protest” impotriva faptului ca este nascuta intr-un corp feminin care ii aduce atat de multe limitari.
Asadar, conditia androgina a lui Pallas Athena nu este rezultatul fuziunii partilor ei opuse si complementare (feminin/masculin), ci rezultatul reprimarii uneia dintre laturi si expunerea totala a celeilalte: o minte masculina intr-un corp feminin careia nu i-a dat nici o alta functie decat aceea de fi o simpla carcasa.
Din acest motiv Rombul ce compune glifa lui Pallas sta deasupra crucii materiei, lipsita de orice forma de feminitate, cu exceptia intelepciunii ancestrale (ale carei adevarate radacini sunt totusi renegate), natura feminina este exprimat doar ca un intelect si / sau sexualitate stralucita dar neroditoare, o conditie interesanta, dar incompleta.
Acestea sunt numai cateva elemente care ne permit sa ne apropiem oarecum de ceea ce putem sa ii atribuim lui Pallas.
Pallas Athena: „baiatul lui tata” sau „femeia cu mana de fier” ?
Toate astea… si chiar mai mult de atat!
Dupa ce s-a nascut, relatia dintre ea si Zeus a devenit una aparte, Pallas numarandu-se printre fiicele sale favorite!
Trebuie spus ca relatia dintre tata si fiica nu se configureaza intre normele de evolutie obisnuite in care adolescenta are de luptat cu imaginea mamei pentru un loc in atentia tatalui ei, pe care il adora si il vrea numai pentru ea! Pallas este fetita care prefera compania tatalui pentru „forta si superioritatea” care se degaja din aceasta figura paterna! Pallas isi idolatrizeaza tatal!
Il insoteste peste tot, ii asculta parerile, ii ofera stafuri intelepre, il ajuta in munca sa, chiar doreste sa il inlocuiasca in insarcinarile sale; doreste sa fie considerata „demna” de el, de iubirea sa, de recunostinta sa. Pallas doreste sa fie admirata pentru ceea ce ea demonstreaza. Doreste sa fie mandru de ea! Si tatal este, pana la un punct! Pentru ca este totusi… o femeie!
In asta consta revolta lui Pallas: dezavantajul de a fi echivalata cu un sterotip feminin, indiferent cat se straduieste, in ciuda tuturor abilitatilor masculine pe care le-a demonstrat. Nu vrea sa fie considerata o femeie, ea este – si poate oricand demonstra – ca e mai mult de atat: ea este inteleapta, este calculata, stie sa ia decizii si sa traseze strategii; este eficienta!
In tema natala, Pallas este mai degraba figura modelului patern, masculin, care inlocuieste sau chiar exclude pe cel al mamei, intr-o ierarhizare rigida prin care tatal este omnipotent si mama… aproape invizibila!
Pallas este inteligenta, este inteleapta; isi cunoaste fortele si stie ca si le poate masura deliberat cu cele ale unui barbat.
Expresive sunt cazurile in care, in ambinetul familial , fetita Pallas, desi este crescuta in aceleasi conditii ca si fratele mai mare, competitioneaza cu modelul „masculin-dominant” si inconstient considera ca „pierde teren” pentru simplul fapt de a fi de sex feminin.
De aceea pe Pallas o intalnim in temele feminine unde exista imposibilitatea de a accepta particularitatile modelului feminin traditional, dar totusi este o femeie careia ii lipseste spiritul de rebeliune pentru a sparge peretele care separa ceea ce este institutionalizat de ceea ce nu este.
Pentru femeia Pallas nu exista decat o solutie, atunci: sa concureze cot la cot cu barbatii, la acelasi nivel, in acelasi domeniu; sa devina o femeie puternica intr-o lume a barbatilor!
Zis si facut! Ea stie ca nu reprezinta tiparul femeii atactive, seducatoare, in adevaratul sens al cuvantului, dar nu face caz din asta: nu de feminitatea ei se intereseaza ea si nici de a altora!
Nu, nu vom vedea in Pallas o prietena a femeilor! Nu are timp de schimbat pareri si impresii despre trucuri si solutii de estetica, nici nu participa la discutii „casnice”! Nu are timp de ascultat aprecieri asupra atributelor sale pur feminine, indiferent din partea cui ar veni (barbat sau femeie). Nu stim sigur daca in secret nu si le doreste. Poate ca in realitate nu stie sa le accepte precum… o femeie!
Riposteaza intr-un mod distant si rece oricarei laude, oricarui compliment! Iata cum Mitul Medusei, acela de a pietrifica pe oricine o priveste in fata, este preluat oarecum in exprimarea sentimentelor sale (Jean Shinoda Bolen „Goddesses in Everywoman”)!
Poate de aceea Pallas priveste cu dispret si inlatura din preocuparile sale orice urma de „sentiment” care sa o indeparteze de visul ei, de regretul ei secret: acela de a nu se fi nascut barbat. Pentru ca Pallas „invidiaza” puterea si libertatea de expresie masculina!
Dar ea, in ciuda tuturor lucrurilor, ramane o femeie, constienta de slabiciunile ei, de limitarile ei. Sa nu uitam ca Pallas este o femeie in armura de soldat, iar pe scutul ei se afla pietrificatoarea Medusa! Insa Pallas nu e de piatra: ea are dorinte si simte emotii! Simte si teama!
Poate singura teama pe care o are este aceea de a nu fi capabila sa isi gestioneze propriile emotii, fapt care o poarta uneori sa simta prea mult greutatea „armurii” sale!
Departandu-se de taramul feminin, tinzand tot mai mult catre cel masculin, Pallas alege sa devina protagonista intr-o lume care nu e a sa, proprie, ci este una a barbatilor (cine a zis asta?). Isi propune in mod voluntar sa renunte la „armele” sexului sau pentru ca nimic si nimeni sa nu o mai deosebeasca de un barbat; crezand ca „a fi barbat” este o conditie de forta si de privilegiu.
Pallas este „femeia” care apara si isi revendica un comportament masculin ca apartinand siesi!
Examinand pe Pallas intr-o tema, mai ales daca avem ocazia sa cunoastem bine subiectul, putem observa ca are tendinta de a se raporta si de a aspira catre ceva ce el (inca ) nu este! De asemenea, vedem modul in care a interiorizat, si-a insusit, tiparul a ceea ce considera el un model sinonim invingatorului!
Asadar, Pallas este responsabila cu forta de a reusi, cu dorinta de a depasi conditia nativa, de a gasi calea catre success intr-o lume improprie. Pallas, este un bun strateg, este un bun organizator, dar nu are de-a face cu „a alege” momentele oportune in viata! Ea stie ca poate sa transforme in „oportuna” orice circumstanta in care se afla.
Ea nu reprezinta abilitatea de a face „business” ci strategia de „business”! Pe Pallas o intalnim nu in persoana antrenorului, ci in strategia de lucru a acestuia, care a gandit schema si solutiile cu mult inainte de inceperea competitiei.
Reprezinta cordonarea perfecta intre mental si manual, nu o creatie produsa inconstient! Este tenacitatea cu care un artist experimenteaza zeci de solutii pentru aceeasi problema, gandind, calculand, proband in scris si in practica o teorie, un produs!
Si nu in ultim caz, Pallas semnifica propria strategia de viata! Nu proiectul vietii in sine, ci modul in care decidem sa coordonam energiile si emotiile noastre interne!
Va urma…
