EditorialFulop Laszlo

Iubirea de sine si iubirea de oameni

Editorial de Fülöp László

iubirea-de-sine-fl
Foto: Ohad

De cateva zile, Soarele este oaspetele Leului, o zodie prin care percepem notiunea iubirii de sine. O notiune controversata, deoarece pe de o parte este condamnata de Sfintii Parinti ai bisericii crestine, iar pe de alta parte este venerata de psihologia moderna. Sfintii Parinti afirma ca iubirea de sine este un pacat, iar in acelasi timp psihologii moderni spun ca este o forta importanta prin care se cladeste fiinta umana.

Care este adevarul? Sa incercam sa patrundem in tainele acestui subiect cu ajutorul astrologiei, mai precis a axei Leu – Varsator.

Fiinta umana este asemenea unui cristal. Dincolo de frecventele optice perceptibile de ochiul uman, exista o lumina – de natura divina – care este acumulata si distribuita in planul fizic de structura energetica a omului. In starea lor naturala, fiintele umane sunt mici focare de lumina, constituind parghii prin care lumina divina patrunde in Creatie, hranind-o. Este relativ usor de vorbit despre lumina divina, existand chiar si un risc de deteriorare a intelesului acestei expresii. Examinand-o, ne dam seama ca este vorba despre o energie tipica Varsatorului, compunandu-se dintr-o retea de energii fine care leaga oamenii in fraternitate, de iubire univerala si cunoastere.

Aceasta este starea naturala a omului, imaginata de Divinitate. Omenirea, identificandu-se la inceputul istoriei sale cu Adam Kadmon – o fiinta-planeta din care s-a nascut Pamantul, omul si toate vietuitoarele foste si actuale, poarta amprenta acestuia. Divinitatea si-a imaginat omenirea traind in fraternitate si omul existand intr-o stare de cristal. Daca insa ne uitam in jur, constatam ca aceasta imagine va deveni reala in viitor, in prezent existand doar germenii fraternitatii, iar fiintele umane duc o lupta inversunata pentru a redeveni cristalele proiectate in laboratoarele divine. Sfintii Parinti reusisera sa atinga starea de fraternitate si iubire universala, caracterizabila prin realitatea Varsatorului. Ei traiau efectiv Varsatorul: o lume in care lumina, energiile si informatiile circula liber, iar oamenii nu au nevoie de adevarate blindaje energetice pentru a supravietui. In lumea Sfintilor Parinti nu era prea multa nevoie de energiile Leului. Pentru ei, realitatea Leului constituia o forta care producea separarea fiintei umane din fraternitatea instaurata. O fiinta care accepta realitatea Leului – concentrandu-se asupra propriei persoane – se smulgea din circulatia de cunoastere si iubire universala care putea sa produca atata fericire. Iubirea de sine constituia iesirea din fraternitate – un „gard energetic” construit de buna voie si astfel a fost catalogata atunci ca fiind un pas gresit.

Ce se intampla astazi? In era moderna, fiinta umana este supusa la un adevarat bombardament informational si energetic. Ideile a multor culturi se ciocnesc permanent in capul oamenilor, fiind necesar un adevarat discernamant pentru a putea face ordine printre acestea. De asemenea, inimile oamenilor sunt adevarate campuri de batalie, unde nemultumirile, frustrarile si temerile intregii umanitati poarta un razboi inversunat. Astfel, fiinta umana s-a opacizat si abia daca mai putem vorbi despre starea de cristal primordiala. In aceasta stare, felul de a fi al Leului este o solutie viabila. Printr-o concentrare asupra sinelui, fiinta umana are posibilitatea de a spune „Stop! Gata! De acum incolo, nu mai permit ideilor altora sa misune prin capul meu si nici bucatilor de emotii disonante care plutesc haotic in spatiu, sa patrunda in inima mea!” Energiile Leului permit fiintei umane sa se autoprotejeze si sa se sustraga din bombardamentul energetic si informational. In prezent, aceeasi miscare de sustragere este justificata, deoarece mediul in care traim nu este neaparat armonios.

Energiile Leului au menirea de a reconstrui vesmantul energetic deteriorat al omului. Partea subtila a omului este atacata ca la Rovine, tesatura fina de energii din jurul fiintei umane rupandu-se in bucati. Prin iubirea de sine, campurile energetice umane devin din nou compacte. Odinioara era o greseala sa ne sustragem dintr-un mediu armonios, insa astazi este necesar sa ne ocupam de noi insine. In prezent, atitudinea Leului este importanta deoarece are darul de a concentra atentia si energiile imprastiate ale omului, pentru a-l proteja de bombardamentul continuu.

Intr-o lume a Varsatorului, iubirea de sine este de prisos. Daca insa ne indepartam de aceasta, energiile Leului capata din nou importanta si iubirea de sine devine necesara.

Asadar, exista multe tipuri de adevaruri care insa se pot reuni intr-un mod armonios sub umbrela Astrologiei. Ne dam seama ca in diferite epoci ale istoriei ne folosim de energii diferite, apartinand unor semne zodiacale diferite, in functie de nevoile noastre. Chiar si astazi putem alege atitudinea tipica de Leu sau de Varsator, in functie de starea in care ne aflam. Daca ne simtim debusolati si imprastiati in spatiu, este clar ca trebuie sa ne iubim pe sine si sa ne adunam, folosindu-ne de energiile Leului. Odata reusind sa ne recapatam starea de „cristal”, putem sa ne continuam existenta prin atitudinea Varsatorului, unde autoprotejarea si iubirea numai de sine nu mai sunt necesare.

Iata magia Astrologiei: daca observam niste idei care se bat cap in cap, aceasta stiinta ne ofera posibilitatea de a le armoniza intr-un tot unitar.