Capricornul sau cum sa descoperim bucuria vietii urcand muntele

de Ada Cocoş

capricorn-urcus-ian2013
Image: Dawn Hudson | Dreamstime.com

Calatorului ii sade bine cu drumul. Si ce altceva suntem decat calatori catre stele, catre lumina, catre noi insine si catre ceilalti? Poate ca drumul e mai important decat destinatia, pentru ca ne reveleaza la fiecare cotitura un alt adevar despre Univers si, deci, despre noi insine, ne ajuta sa regasim in noi ceea ce suntem, in esenta. Fiecare semn zodiacal pe care il asimilam, prin care calatorim si pe care il manifestam ne ofera cate un dar. “Cine are urechi de auzit, sa auda” (Luca 8:8).  Dar e bine, din cand in cand, sa ajungem undeva, intr-un loc concret, unde sa ne asezam pe genunchi si sa cautam in tolba.

Dupa bucuria, expansivitatea si intelepciunea Sagetatorului, luna decembrie si prima jumatate a lunii ianuarie ne pun in fata energiei Capricornului. Intuitia speciala a Sagetatorului care ne ajuta sa privim dincolo de ceea ce vedem ne deschide perspective asupra caii de urmat. Sageata bine tintita ne aduce la poalele muntelui, pe teritoriul arid, auster al caprei. Ne asteapta urcusul. Si pentru aceasta avem nevoie de ambitie, perseverenta si eficienta, de structura si organizare. Saturn, guvernatorul Capricornului,  ne aduce tuturor rezistenta la efort, iar urcatul muntelui reprezinta probabil cel mai aspru examen pe care ni-l pune in fata Marele Profesor. Pentru ce ne folosim resursele? Pentru a dobandi putere, influenta, autoritate, cea mai inalta pozitie sociala? Sau lectiile pe care ni le insusim in timpul urcusului ne deschid si catre lumea spirituala?

Utilitatea demersurilor noastre se masoara doar fizic sau si spiritual?

“Trebuie sa cucerim, sa reusim, sa ajungem in varf; trebuie sa cunoastem finalitatea pentru a fi convinsi ca putem invinge – pentru a intelege ca nu exista vis spre care sa nu indraznim. E ziua incoronata de acest pisc? Ce racoare e si ce liniste! Nu suntem triumfatori, ci incantati, bucurosi, sobru uimiti… Am invins un inamic? Pe nimeni altcineva decat pe noi insine. Am castigat succes? Acest cuvant nu inseamna nimic aici. Am castigat un regat? Nu… si da. Am dobandit o ultima satisfactie… am indeplinit un destin. A lupta si a intelege – una nu rezista fara cealalta; asa e legea…”. Cuvintele ii apartin unui om care in 1924 si-a pierdut viata urcand Everestul: alpinistul britanic,George Mallory. Dar ne dam seama din ceea ce povesteste el, ca experienta in sine, cucerirea celui mai inalt munte din lume, e mai mult decat o experienta fizica, materiala. Intrebat la ce serveste sa urci Everestul, Mallory a raspuns “la nimic” si a explicat ca nu exista un castig palpabil, masurabil, ci singurul castig este bucuria pura. “Iar bucuria este, dincolo de toate, scopul vietii”, spunea alpinistul.

Mi-am adus aminte, in vreme ce scriam acest articol, de o clienta care ma intreba de ce se simte atat de deprimata pentru ca nu ar avea nici un motiv. Femeia mi-a povestit ca are tot ce isi doreste, afaceri prospere, copii sanatosi, case, masini si este alaturi de un om iubitor. Si cu toate acestea, simtea ca se afla intr-un hau existential, ca lumea nu mai are nimic sa-i ofere, ca nimic nu are sens. Singura intrebare pe care i-am pus-o a fost „Crezi in Dumnezeu?” Raspunsul sau a dezvaluit si motivul depresiei sale pentru ca a fost „Nu”.

Aveam in fata un om care ajunsese in varful muntelui, cucerise material tot ce se putuse cuceri. Dar Iisus le-a spus ucenicilor sai: „Pentru ce-i va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?” (Matei 16:27). Cand ajungem in varful muntelui ce vedem, ce am cucerit, ce am dobandit? Ce facem mai departe? Incotro o luam? Am descoperit bucuria in noi insine pentru a o darui si celorlalti?

Daca privim putin spre semnul opus Capricornului, Racul, ne aducem aminte ca el reprezinta poarta prin care intram in planul terestru, reprezinta coborarea in forma si constiinta de masa. Capricornul este cealalta poarta, spre Imparatia lui Dumnezeu, catre lumea celor ce nu cunosc moartea, daca se elibereaza de Timp, spre renasterea spirituala.

Luna este in exil in Capricorn, ca un simbol ca forma pierde din putere in fata spiritului, emotiile nu ne mai poarta de colo, colo, se stabilizeaza, capata alta valoare de expresie. Iar Saturn in domiciliu ne pune in fata unui examen profund. O invatatura Zen ne spune ca dupa ce ajungem in varful muntelui trebuie sa continuam sa urcam. Putem contempla de acolo intreaga experienta acumulata in timpul urcusului, ne odihnim, renuntam la haina materiei si la iluziile ei si mergem mai departe. Un om care acumuleaza doar in plan material va ramane fara scop daca nu se deschide spre viata spirituala si spre teluri inalte ca vibratie. Nu il poate calauzi nici o stea, spre o revelatie interioara. Probabil ca va mai escalada inca un munte si inca un munte doar pentru a ajunge la aceeasi perspectiva: ca are totul si totusi nimic, ca probabil a urcat pe muntele gresit si e cazul sa o ia din nou de la capat. Mereu de la capat, mereu de la capat, inca un urcus, inca o escaladare. Suna ca mitul lui Sisif, mitul eroului absurd, pedepsit sa rostogoleasca un bolovan pana in varful muntelui. Doar ca atunci cand ajunge aproape de varf, piatra o ia la vale si se intoarce la poale. Mi se pare exact omul prins in cercul timpului, in roata karmica, prizonier al propriei puteri si al propriului scop material, prizonier al drumurilor batatorite de altii si al conventiilor.

In realitate, nu exista munte gresit si munte corect. Capricornul si Saturn ne vorbesc despre urcarea muntelui in sine. Ajunsi in varf nu ne ramane decat sa ne intrebam ce e dincolo de nori si sa daruim experienta acumulata si celorlalti, cu iubire. De dincolo de nori, se vad toti muntii posibili si ni-i insusim fară să-i mai urcam pe fiecare pe rand. Rolul karmic al lui Saturn se opreste acolo unde se opreste si setea noastra de putere, de a atinge culmile strict materiale ale existentei.

“Alpinistul experimentat nu se intimideaza de un munte, este inspirat de acesta. Castigatorul perseverent nu se descurajeaza in fata unei probleme – o intelege ca pe o provocare. Muntii au fost creati pentru a fi cuceriti; adversitatile sunt menite sa fie invinse; problemele sunt trimise pentru a fi rezolvate. E mai bine sa stapanesti un munte decat o mie de coline.” (William Arthur Ward). Poate ca multi sunt aceia care stapanesc o mie de coline, crezand in mod eronat ca au cucerit muntele.

Cel mai misterios dintre semne, Capricornul, deschide triada zodiilor care sintetizeaza semnificatiile celor trei cruci, cea cardinala, cea fixa si cea mobila. Daca eforturile noastre sunt orientate catre a transcede iluziile puterii, initiatul care se naste in Capricorn (simbolizat de nasterea lui Iisus), se transforma in Varsator in cel care se pune in serviciul umanitatii, iar in Pesti in acela care o salveaza.

Capricornul nu este asociat doar cu simbolul caprei care in singuratate si liniste ajunge pe cele mai inalte piscuri, ci si cu crocodilul si cu unicornul. Crocodilul traieste atat pe uscat cat si in apa si impreuna cu reprezentarea caprei cu coada de peste ne reveleaza atat natura materiala, cat si aceea inalt spirituala a acestui semn. Capra reprezinta planul fizic (pamant), crocodilul cel astral (apa), iar unicornul reprezinta forma cea mai inalta de manifestare, sufletul. Fiecare semn zodiacal in parte si fiecare planeta in parte ne invata despre iubire, fiecare prin vibratia specifica. Energia pe care o degaja sau lumina pe care o filtreaza spre noi raspunde intrebarilor noastre atat despre fizic cat si despre spiritual. Poate ca Saturn si Capricornul ne invata despre control, dar mai ales despre autocontrol. Dar daca autocontrolul nu se exercita cu iubire, ajungem la frustrare, depresie si oboseala. Saturn ne invata masura si smerenia, dar fara iubire ele devin constrangere si umilinta. Smerenia este aceea care ne asaza in genunchi atunci cand ne rugam (genunchii sunt guvernati de Capricorn) si din ea se naste recunostinta pentru ceea ce dobandim din inalt. In genunchi, pe varful muntelui, ne odihnim si oferim ca ofranda celorlalti ceea ce am acumulat, ne regasim spiritul, pentru a pasi mai departe in Varsator si in Pesti.

Saturn este atat guvernatorul traditional, cat si guvernatorul esoteric al Capricornului, iar guvernatorul ierarhic este Venus. Putem intelege usor din acest exemplu cum o planeta si un semn se manifesta la diferite niveluri, depinde de noi sa primim energia lor si sa o manifestam concret. Astfel, Saturn poate ramane „pedeapsa”, poate ramane inima rece si detasata de orice emotie, inchisa in sine, pentru sine sau poate sa devina „profesorul”, acela care ne indruma. Ca guvernator esoteric, Saturn conduce la invatarea lectiilor karmice si la dobandirea altruismului. Iata deci, daca in Scorpion discipolul trecea prin criza reorientarii, in Capricorn, initiatul trece prin aceea a renuntarii. Stagnarile la care ne supune Saturn sunt necesare doar ca sa ne dea timp sa realizam ca ne limitam singuri achizitiile, cuceririle, acumularile.

Receptam influenta lui Saturn ca pe o pedeapsa doar atunci cand existenta noastra nu este structurata pe adevaratele valori, cand motivatiile noastre raman legate strict de planul fizic. In felul acesta nu facem decat sa irosim energia pe care o primim, iar Saturn coboara militaria din pod. Pe de alta parte, putem privi stagnarile ca pe un prilej de a ne opri si de a admira florile, de a ne aduce aminte ca viata inseamna si bucurie sau ca putem munci cu bucurie si nu cu inversunare, ca exista ceva mai profund dincolo de fiecare gest concret. Avem senzatia ca Saturn ne limiteaza si ca, paradoxal, pierdem timp. De fapt, in intelepciunea lui, Saturn ne daruieste un timp mult mai pretios, secunde care conteaza mult mai mult pentru clepsidra noastra interioara. In intelepciunea lui, Saturn ne ajuta sa ne regasim ritmul interior, sa nu mergem nici prea repede, nici prea incet, sa ne sincronizam cu noi insine si cu Universul si in felul acesta sa descoperim bucuria de a fi.

Si cred ca nu exista loc mai potrivit in care sa spunem ca Venus ridica iubirea pe culmi, decat in Capricorn, ca guvernator ierarhic al acestuia. Iubirea inteligenta, impersonala, care oglindeste si manifesta legile universului in perfect control de sine.

Alice Bailey ne invata in „Astrologia esoterica” despre semnificatiile profund luminoase ale Capricornului. Acest semn este „Lumina Initierii. Aceasta este lumina care deschide drumul catre varful muntelui, si produce transfigurare, dezvaluind in felul acesta rasaritul soarelui.” Si pentru ca am vorbit despre transfigurare, tot Bailey spune ca putem asocia Capricornului cateva dintre cele mai importante intamplari biblice care au avut loc pe munte: „Moise, cel care a adus legea de pe muntele Sinai, il reprezinta pe Saturn in Capricorn, impunand Legea Karmica asupra poporului. Schimbarea la fata din Noul Testament este Venus in Capricorn, cand iubirea, mintea si vointa se intalnesc in persoana lui Hristos, iar el este transfigurat. Hristos, nascut in Capricorn, a indeplinit legea Tatalui sub Saturn si a initiat o noua era, a unei fratii inteligente sub Venus.”

Iubirea renaste si se intrupeaza simbolic in fiecare an, in decembrie, iar stelele de pe cer ne ghideaza sa o descoperim in noi insine. Pentru ca inima noastra este, la randul ei, o stea care raspandeste lumina iubirii catre ceilalti, daca o lasam. Fiecare inima poate deveni un astru calauzitor pentru un calator ratacit sau pentru mai multi. Atunci abia putem spune ca am ajuns in varful muntelui si de dincolo de el am aprins pe cer si in suflet inca o lumina. Abia atunci putem spune ca viata noastra incepe cu adevarat.