Daca te indragostesti, ce dragoste vrei sa traiesti?

de Otilia Mazilu

Mi-am luat sufletul la plimbare si m-am prefacut ca te am langa mine.
Si tu te-ai prefacut ca ma iubesti.
Asa ca ne-am prefacut ca traim.
Ne-am cautat printre stele si ne-am regasit intr-o picatura.
Ne-am divizat, ne-am uscat si evaporat pentru ca mai tarziu sa ne regasim din nou intr-un nor. Din care ne-am rupt sa plutim catre pamant.
L-am imbratisat si ne-am scurs intr-un sarut ce ne-a aruncat in infern.
Dar era infernul nostru. Unde am ars contopiti pana la cenusa.
Din care a trebuit sa ma ridic si sa te caut din nou.
Te-am cautat la Apus pentru ca acolo am reusit sa imi gasesc gandurile, trairile, nemurirea…
Dar tu ai ales Inceputul si te-ai ascuns intr-o picatura de roua pe o frunza tanara, in soarele diminetii.
“Fotosinteza placuta!” ti-am urat si am fugit sa ma caut printre astri…
De unde am privit inapoi la tine.
Te-ai ascuns dupa Luna cand eu eram deja printre Stele!
Iar Soarele radea de mine. Pentru ca el iti aratase umbra!

(Gregory Hill)

“Avem nevoie de noi. Ca de o plasa incarcata la refuz de pe tarabele unei piete de cartier. Goi sau gros imbracati, avem nevoie de noul din noi. Cel care face pe zbirul, bravand in van, cel care pare atat de revolutionar, incat ar bulversa stiluri compromise. Avem nevoie de noi. Sa credem in vorbele frumoase pe care le tot ascultam. Avem nevoie sa intram in carapacea de otel, cand vorbele nu sunt decat alte minciuni sfruntate. Avem nevoie sa redescoperim mersul fara ajutorul mainilor. Avem nevoie sa uitam mainile care au facut paza umbrei. Avem nevoie de un negru care subtiaza. Ca atunci cand cineva ne arunca subit la gunoi, sa parem o dunga ingusta, confundata cu negura. Avem nevoie de noi. Mai ales cand naivitatea ne trage clapa. Si cand suntem prosti. Niste prosti miopi. Avem nevoie de noi. Sa punem mai putin la indoiala cuvintele lor, pentru ca sunt asa de hranitoare! Avem nevoie de noi, ca sa nu lesinam. Cand cineva ne intinde covorul rosu, desi nu l-am cerut vreodata. Ne lasam induplecati de rosul care tradeaza toate scamele, strange nisipul sub colturi, se incovoaie la umezeala. Credem ca cei ce-au desfasurat sulul persan au un rost in viata noastra. Cand colo, ei cauta un oarecare sa spele presul. Si atunci, avem nevoie de noi. De ispititoarele iluzii, de socurile electro-afective care eclipseaza treptat nevoia de altii. Avem nevoie de noi. De acel eu care tine loc de tot ce nu putem avea. Si avem nevoie de noi, cand nu mai avem nevoie de altcineva. Pentru ca, pana a divorta de dependenta celor care par fagure cu miere, ne credem niste ursi. Care pot ravasi orice stup, crezand in prietenia roiului de albine. Avem nevoie de noi. Pentru ca albinele au ace, iar noi, inima.” (Andreea Caprescu)

Cu toate astea…  daca te indragostesti, ce dragoste vrei sa traiesti?

1. Cupidon (Eros) si Psyche

Psyche era una dintre cele trei fete ale unui muritor, dar neasemuita pentru frumusetea ei.  Iar aceasta frumusete era cu atat mai mare cu cat insasi Venus  vedea in Psyche o rivala de temut.

Invidioasa  pe frumoasa muritoare, Venus ii cere fiului ei, Cupidon sa foloseasca una din sagetile sale pentru a o face pe Psyche sa se indragosteasca de cea mai groaznica creatura de pe Pamant. Acesta accepta, dar se inteapa in propria sageata si se indragosteste de fata.

In acest timp, Psyche era admirata de toti barbatii din orasul sau natal, insa nici unul nu vroia sa o ia de sotie. Parintii ei hotarasc sa consulte un oracol controlat de geloasa Venus, care le spune sa o duca pe Psyche pe cel mai apropiat munte pentru ca nu este facuta sa se casatoreasca. Alte povestiri spun ca oracolul i-a prezis ca ea sa se casatoreasca cu Moartea. Pentru a implini aceasta profetie, tatal sau a legat-o pe Psyche de o stanca, unde ea urma sa fie devorata de cea mai oribila faptura pe care ne-o putem imagina.

Insa, ajunsa in varful muntelui, Zefirul, vantul de vest, o ia pe Psyche, ducand-o intr-o vale unde un palat minunat o astepta. Aici o intampina servitori, al caror chip nu il putea distinge si, pe inserat, isi intalneste viitorul sot: Cupidon. Acesta o viziteaza in fiecare noapte, insa ii spune ca nu doreste ca ea sa ii vada chipul.

La rugamintile lui Psyche, Cupidon ii permite Zefirului sa o duca inapoi la surorile ei, insa o avertizeaza ca surorile sale vor incerca sa o ademeneasca sa ii afle lui identitatea. Psyche era insarcinata cand si-a vizitat surorile si acestea, inca  geloase si neincrezatoare, suspecteaza ca ea este maritata cu un zeu, pentru ca numai acesta putea sa faca in asa fel incat chipul sau sa nu se pate zari.

Surorile  ii spun ca sotul ei este de fapt un sarpe groaznic ce o va devora pe ea si pe copilul ei in curand. Ele o conving pe Psyche sa ia un cutit si o lampa cu ulei in camera unde doarme ea si sotul ei, sa astepte pana cand acesta va adormi ca sa ii vada chipul si sa il omoare.

Psyche, credula urmeaza sfaturile surorilor sale si isi da seama ca sotul ei nu era altcineva decat zeul iubirii insusi, Cupidon. Nu a avut motive sa il ucida, pentru ca frumusetea lui era nefireasca; incercand sa il sarute, o picatura de ulei cade pe umarul acestuia, trezindu-l. Cupidon, plin de tristete, o izgoneste din palat, iar el fuge in ceruri, inapoi la mama sa.

Cu inima plina de durere, Psyche a cerut ajutorul zeilor pentru a-l aduce inapoi la ea, dar pana si lor le era frica sa o faca. I-au spus cu totii ca doar Venus o putea ajuta. Psyche nu dorea sa-i ceara nimic zeitei geloase, dar a simtit ca nu mai are nici o alta varianta.

Psyche isi cauta iubitul sot pana cand ajunge intr-un final la templul lui Venus, mama lui Cupidon, care pentru a proba dragostea ei fata de fiul sau, o supune la 4  probe grele.

In cele din urma,  Psyche este iertata de Venus la insistentele lui Jupiter, nascand pe fiica lui Cupidon, numita Voluptate, zeita placerilor.

*

Astrologic vorbind, implicarea lui Cupidon (Eros in mitologia greaca) a fost intotdeauna considerata impersonala, data fiind ocupatia acestuia de a „lovi” pe oricine, in orice moment  si intr-un mod irational!

Dragostea si moartea sunt legate intre ele in aceasta poveste care vrea sa transmita ca „cine priveste in fata iubirea, ameninta sa distruga pentru totdeauna echilibrul subtil si greu de definit  pe care aceasta il ofera”. Dragostea dintre Cupidon si Psyche  face ca expresia „dragostea este oarba” sa aiba un sens.

In astrograma, Cupidon  marcheaza capacitatea noastra de a fi pasionali, de a trai sentimente de dragoste profunda; desemneaza potentialul unei povesti de dragoste neasteptate, neprogramate, la prima vedere. Zeul dragostei exprima acel potential din noi care atrage dragostea, atrage parteneri, iar criteriile de selectie sunt cele mai neobisnuite, intalnirile producandu-se  pe cele mai neobisnuite cai.

Psyche, prin pozitia ei in astrograma, ofera detalii privind abilitatile psihice, intuitia, aptitudinile extrasenzoriale si empatia.

Psyche suferise de doua ori o pierdere a sufletului: mai intai a fost tradata de tatal sau (si nu a fost protejata de mama sa), iar apoi a fost abandonata de iubitul ei, Eros. Vizita lui Psyche la Venus simbolizeaza calatoria ei in Spatiul Traumelor, pentru a intelege sursa nefericirii sale. Aici a descoperit sarcinile care-i vor permite sa se desprinda de credintele limitatoare care o tineau in postura de fetita fragila si suferinda, astfel incat sa poata deveni o femeie plina de putere si gratie.

Venus i-a dat lui Psyche patru sarcini – aparent imposibil de infaptuit – promitandu-i ca, daca le va duce la bun sfarsit, se va putea reintalni cu Eros. Aceste sarcini erau atat de dificile, incat de fiecare data Psyche se gandea la sinucidere. Dar ea este foarte hotarata sa-si rescrie contractele sufletului – ea tanjeste sa-si descopere adevarata sa natura, deoarece, in stralucitoarea Lumina a cunoasterii, ea a experimentat adevarata iubire.

Aceasta poveste ne invata ca vom face lucruri incredibile pentru a putea indeplini termenii contractelor facute de sufletul nostru.

2. Orfeu si  Euridice

Orfeu este fiul lui Apollo si al muzei Calliope. Ramas orfan de foarte mic, isi alina durerea cantand la harpa, iar muzica ce o raspandea era atat de ademenitoare si duioasa incat prin sunetele sale reusea sa opresca in loc si animalele feroce, oprea cursul raurilor sau anima chiar si pietrele.

Orfeu se indragosteste de frumoasa nimfa Euridice, dar legenda spune ca, in ziua nuntii lor, frumoasa nimfa este muscata de un sarpe si moare.

Rapus de durere Orfeu ii canta reginei tenebrelor, Persefona, care se indupleca la suferinta acestuia si ii permite sa coboare in Infern sa isi caute consoarta.

Melodiile sale l-au facut pe Cerber, cainele cu trei capete de la poarta Infernului, sa-l lase sa treaca. Zeul Hades (Pluton) si zeita Persefona i-au redat-o pe Euridice, cu conditia ca Orfeu, pe drumul de intoarcere in lumea celor vii, sa nu priveasca inapoi pana ce nu va parasi taramul mortii.

Povestea spune  ca Orfeu, nemaiauzind pasii iubitei sale sotii, nu a rezistat tentatiei de a intoarce capul. In acel moment, Euridice s-a prabusit pentru totodeauna in tenebre. Povestea de dragoste nu se termina aici pentru ca, Orfeu isi plangea in continuare dragostea iar melodiile sale erau si mai duioase. S-a refugiat  pe un munte unde le-a intalnit pe nimfele Beccanti care, pentru a-l consola, i-au oferit dragostea lor.

Dar Orfeu, trist si cuprins de durere, a refuzat oferta lor, hotarand sa nu mai iubeasca niciodata pe nimeni altcineva decat pe Euridice. Nimfele Beccanti, ofensate de refuz, i-au preschimbat picioarele in mici bucati pe care le-au aruncat in rau. Insa… harpa sa a ramas intacta, si Orfeu a continuat sa isi cante durerea pana in momentul in care Zeus (Jupiter), miscat de atata dragoste, a transformat instrumentul in Constelatia Lirei (Balantei).

*

Din punct de vedere astrologic, Mitul lui Orfeu nu ne vorbeste despre calitatile muzicale in prim plan, ci de  o continua cautare de sine, o suferinta ce nu se lecuieste decat daca este metamorfozata in creatie, ne vorbeste despre barierele autoimpuse.

Aceasta poveste ne invata sa privim acordurile si promisiunile facute cu sufletul nostru.

3. Baucis si Philemon

Baucis si Philemon, erau doi soti inaintati in varsta si saraci ce traiau in Frigia. Povestea spune ca ei duceau o viata extrem de modesta, insa dragostea dintre ei a ramas la fel de puternica, in ciuda  varstei pe care o aveau. Intr-o zi au aparut la usa lor chiar Zeus (Jupiter) si Hermes (Mercur), deghizati in calatori care au cerut ospitalitate. Cei doi soti au primit  cu bucurie musafirii in casa lor cu tot ce au avut mai bun in timp ce nimeni pana atunci, din tot oraselul nu voise sa ii gazduiasca pe cei doi calatori prafuiti de drum si obositi.

Insa Zeus, vazand ospitalitatea si generozitatea celor doi, si-a  aratat recunostinta si a transformat umila lor casa intr-un templu cerandu-le celor doi soti sa isi exprime o dorinta. Baucis si Philemon au dorit ca ei sa serveasca drept sacerdot si sacerdotesa in templu pentru tot restul zilelor lor si ca mai apoi, atunci cand va fi momentul, sa moara impreuna pentru a nu fi niciodata despartiti nici dupa aceea.

Zeus a acceptat si in momentul mortii lor, cei doi soti au fost transformati in copaci: Bauci intr-un tei si Philemon intr-un artar care se vedeau crescand la poarta templului. Se povesteste ca trecatorii puneau ghirlande de flori pe crengile lor pentru a celebra dragostea eterna a celor doi soti si bunatatea lor.

*

In astrologie,  Bauci desemneaza mila si sprijin, serviabilitate si umilinta, toate aceste calitati oferite fara sa ceara nimic in schimb. Este celebrul exemplu al Mariei Tereza din Calcutta (Maica Tereza) care avea acest asteroid conjunct cu Mercur. Este un asteroid ce se poate gasi cu usurinta in temele celor care fac munca de caritate si isi ofera serviciile fara sa aiba in vedere nici un fel de castig personal.

Povestea ne spune ca generozitatea este unul dintre elementele care stau la baza relatiilor noastre trainice.

4. Arethusa si Alpheus

Arethusa este fiica lui Alcione si Poseidon. Intr-una din zile, a decis sa coboare la rau si sa se imbaieze. Si cum isi oglindea frumusetea in apele raului, se indragosti de acesta, nimeni altul decat Alpheus (regele raului). Dar si el o indragi pe fata astfel incat, vrajit de frumusetea trupului ei, in timp ce se imbaia in apele sale a incercat sa o rapeasca.

Arethusa, desi indragostita de el, s-a speriat de brutalitatea cu care acesta a incercat sa o abordeze si s-a refugiat in Sicilia cerand ajutor lui Artemide. Insa acesta, complotand cu Alpheus, a transformat-o intr-un mic parau care, in scurgerea sa, si-a unit  apele cu ale lui. Astfel, Arethusa a ajuns impreuna cu Alpheus  impotriva dorintei ei.

*

In astrologie,  Arethusa  vorbeste despre traume si suferinta, iubire  si totusi… tradare si santaj. Vorbeste despre relatiile cu persoane abuzive, rau-voitoare, evenimente neasteptate. Sunt autori care pun in acesta poveste si un pic de pasiune si dorinta, insa ea se transforma intotdeauna in ura. Dincolo de asta, atributele sale se revad in astrologia medicala, intrucat ele vizeaza organe ale corpului ce sunt in relatie cu lichidele din organism (vezica, prostata, rinichii).

Povestea ne aduce  in fata relatiilor si sentimentelor noastre cocktail: un amestec intre iubire si dorinta, intre ura si mila, pasiune si teroare.