Perceptia timpului in astrologie

de Fülöp László

astrologer-alchemistMoto:
„Daca te porti cu un om asa cum e el in prezent, il condamni sa ramana asa cum este. Insa daca te porti cu el in conformitate cu ceea ce poate deveni candva, intr-un moment al viitorului, atunci ii dai o sansa sa devina intr-o zi cea mai buna versiune a lui.”
Johann Wolfgang von Goethe

Sub influenta lui Eckhart Tolle, se vorbeste tot mai mult despre puterea prezentului, despre necesitatea de a trai in prezent. Momentul prezent are o dulceata aparte, accesibila celor care se raporteaza la el in mod corect.
Exista si un mod incorect?
Din pacate, da.

Momentul prezent este o bucatica de timp, conectata deopotriva la trecut si viitor. Cei care se inversuneaza ca traiesc in prezent si numai in prezent, s-ar putea sa nege insasi notiunile de trecut si viitor… Dar, ce se intampla atunci? Momentul prezent devine o inchisoare. Peretii acesteia devin peliculele prin care el se desparte ermetic de trecut si viitor. Da, exista si acest mod defectuos de a percepe necesitatea de a trai in prezent – vecin cu stresul permanent de a-l pierde din vedere. In aceasta versiune, dimensiunea momentului prezent este un punct.

Si, care este atunci varianta corecta?

Sa ne imaginam ca momentul prezentului se conecteaza, prin cate un timpan, de trecut si viitor. Sa retinem: nu este vorba de un perete, ci de un timpan, pentru a simboliza ca permitem trecutului si viitorului sa efectueze diferite schimburi – de energii, sunete si informatii – cu momentul prezent, ori de cate ori simt aceasta nevoie. Deci, nu ne mai blocam, ci participam activ la un circuit energetic viu: acceptam in totalitate trecutul si manifestam incredere nestramutata in viitor. Fizic vorbind, dimensiunea momentului prezent se largeste la infinit: el va cuprinde atat momentul prezent propriu zis, cat si intregul trecut si intregul viitor.

Realizam ca in aceasta versiune nu ne mai ameninta pericolul stresului ca ‘Doamne fereste’, pierdem conexiunea cu momentul prezent. In aceasta versiune, in care prezentul nutreste relatii de prietenie cu trecutul si viitorul, posibilitatea stresului este practic eliminata. Trairea in momentul prezent este insasi conexiunea cu Universul.

Introducerea de mai sus are si o aplicatie in astrologie. Analizand o fiinta umana, din ce unghi al trecutului, prezentului sau al viitorului ar trebui sa o priveasca astrologul? Sa studiem fiecare varianta.

Astrologul care tinde sa observe cu precadere trecutul unei fiinte umane – nerealizarile, esecurile, razvratirile, (Doamne fereste) pacatele – este posibil sa adopte un ton critic fata de aceasta. In lumina gandului lui Goethe evidentiat in moto, analiza lui tinde sa devina un impuls regresiv.

Dupa aceea, astrologul care observa prezentul omului studiat, va folosi probabil un ton obiectiv. E bine, e suficient? Conform celor spuse de Goethe, nu, nu este suficient. Obiectivitatea este la moda astazi si chiar ofera un dar pretios: acela de a eradica neadevarurile si iluziile. Dar iata ca aceasta privire obiectiva pastreaza nativul pe o orbita de stagnare.

Exista si astrologi care prefera sa-si incline privirea spre viitor, in studiile natale efectuate. Spre un viitor frumos, bineinteles. Evident, ei risca sa piarda din obiectivitatea necesara. Ei tind sa-si introduca varful condeiului intr-o cerneala roz, insa este lesne de inteles ca viitorul frumos desenat de ei nu se realizeaza automat, ci doar prin eforturile persoanei studiate. Viitorul este incert – de fapt, este o planta care isi are radacinile in trecut si tulpina in prezent. Daca ne inclinam in mod unilateral spre viitor, riscam sa rupem planta de radacina ei.

Asadar, care este cea mai completa abordare a timpului?

Largirea momentului prezent spre infinit atat in directia trecutului, cat si in cea a viitorului. Realizarea momentului prezent global – un tot unitar care reuneste trecutul, prezentul propriu-zis si viitorul. Rolul prezentului este pastrarea obiectivitatii, iar cel al viitorului, punerea in functiune a acelor forte spirituale care vor imprima nativului o panta de evolutie ascendenta. Si trecutul? Si trecutul e bun la ceva: el are rolul de a furniza „ingrasamantul natural” din care se hraneste planta viitorului.

Asadar, pentru a respecta principiul evolutionist al lui Goethe, unghiul potrivit de perceptie a timpului se situeaza undeva intre prezent si viitor. Evident, este necesara pastrarea echilibrului intre trecut, prezent si viitor. Dar, asa cum nu se vad radacinile unui copac – trecutul sau, starea in care el a fost un mic sambure – aproximativ la fel este necesar sa ne raportam si la trecutul fiintelor umane studiate. Radacinile asigura starea de echilibru a copacului si chiar il hranesc, dar cu toate astea, nu se expun la vedere. Este bine sa vorbim despre trecut pastrand misterul sau, in alegorii si metafore, astfel incat sa putem evita tonul critic.

Si iata ca, astfel, astrologia poate deveni o punte pretioasa spre viitor…