Heracle, modul in care ne rascumparam greselile

de Otilia Mazilu

hercules
„Hercule”, John Singer Sargent

Iata o alta poveste care incepe cu Zeus! Tipic pentru acesta, se indragosteste de o frumoasa fata si rodul acestei iubiri este un copil, personajul nostru principal. Desigur, avem si o intriga in scenariu, dar, mai intai, sa va prezint toate personajele: Zeus, frumoasa muritoare Alcmena, Hera (Iunona) cu binecunoscutele sale crize de gelozie si amenintari, si, desigur, Heracle (Hercule).

In unele povestiri, lucurile se pare ca s-au derulat cam asa: Zeus si Alcmena au avut povestea lor de dragoste din care a rezultat Heracle. Alcmena a inceput sa simta imediat furia Herei (Iunona) si muritoarea noastra a inteles ca e mai prudent sa abandoneze nou-nascutul intr-un camp din afara cetatii Teba.

Zeus, chiar daca nu este el sotul exemplar, trebuie sa recunoastem ca e un tata responsabil. El a demonstrat de multe ori ca face tot posibilul ca fiii sai sa nu isi piarda viata din cauza uneltirilor Herei. La fel a fost si in cazul lui Hercule: voia ca bebelusul sa devina nemuritor, iar pentru asta trebuia sa fie alaptat de o zeita. In acest scop a complotat cu Atena asa incat aceasta sa iasa la o plimbare cu Hera, tocmai pe campul unde fusese abandonat copilul.

In timpul plimbarii, Atena, prefacandu-se ca nu stie nimic, s-a aratat surprinsa la vederea baietelului abandonat si flamand, si i I-a aratat Herei! Aceasta, induplecata, a luat copilul si a incercat sa il desfese pentru a-I hrani. Imediat, micul Heracle a apucat cu forta sanul zeitei, care, surprinsa de puterea copilului, l-a indepartat de ea (se pune ca in momentul acela, un jet de lapte a tasnit pana la cer si asa a luat nastere Calea Lactee). Insa, degeaba s-a precipitat Hera sa il dea deoparte pe copil fiindca acesta apucase sa guste din laptele ei si a devenit astfel nemuritor. Copilul a fost botezat Heracle, dupa Hera. Ulterior, incurajata de Atena, Alcmena a luat copilul si l-a crescut pana cand a devenit adult.

Ca sa avem o idee despre adultul Heracle, este necesar sa va mai spun o poveste relatata de Indro Montanelli, in „Istoria Grecilor” [1]. Asadar, sa ne intoarcem putin catre personajele noastre:

Alcmena, nu numai ca era o fata frumoasa, dar era si sotia lui Amphitryon (cunoscut drept gazda cea primitoare), fiind de vita nobila. Educatia sa aleasa nu ii permitea sa se ofere asa, oricum, oricui. De aceea, Zeus, cunoscut ca maestru in strategii de cucerire, a luat chipul si infatisarea sotului ei, Amphitryon, plecat sa lupte impotriva teleboenilor.

Indro Montanelii povesteste:

Zeus era in asa hal de topit dupa ea, ca a facut sa dureze 24h noaptea in care s-a dus sa o viziteze, in loc de opt ore. Iar fructul imbratisarii lor a fost direct proportional cu durata ei.
Ca sa se razbune, Hera a trimis doi serpi care sa il stranga de gat pe noul-nascut. Dar acesta i-a prins intre degete si le-a zdrobit capetele.
Baietelul a crescut asa cum ii era felul: in scurt timp, a ajuns cel mai popular erou grec datorita firii sale pierde-vara si de magadau, vesnic vesel si cam bezmetic, care, crezand uneori ca mangaie, ii rupea sira spinarii vreunui prieten. Apoi incepea sa planga mortul spunand ca nu a fost atent.
A facut de toate.
Le-a sedus pe cele cincizeci de fete ale Regelui Tespi, a ucis cu mainile goale un leu din a carui piele si-a facut imbracaminte, singura din acel moment; s-a ticnit in urma unor vraji ale Herei, si-a strangulat copiii si a plecat sa isi caute soarta la Delfi, unde oracolul i-a prezis sa plece la Tirint si sa intre in slujba regelui Eriseu.
Acesta i-a cerut sa duca la bun sfarsit douasprezece slujbe foarte grele si periculoase, sperand ca avea poate sa isi lase pielea in vreuna din ele. Dar le-a indeplinit pe toate.
Dupa moarte, a fost venerat Zeu, copiii sai au fost denumiti heracliti si trebuie sa fi fost cateva mii datorita fortei demografice a tatalui; dar pentru ca mostenisera caracterul turbulent al acestuia, au fost alungati din Grecia.

Heracle sau Ercole este cunoscut in literatura noastra drept Hercule. Aceasta abunda in detalii despre viata lui Heracle, existand multe versiuni si completari ale acestei povesti si va invit sa faceti propriile cercetari.

Heracle nu era un insensibil, el a suferit si in urma peirderii fiilor sai si a sotiei, Deianira. El a fost cel care a vrut sa puna capat suferintelor sale si de aceea s-a oferit sa duca la capat niste pedepse. Nu relatam aici cele douasprezece munci ale sale, dar toate infatiseaza atributele acestui erou. Va invit sa privim indeaproape povestea si sa o “convertim” intr-un personaj astrologic:

Asteroidul Heracles (5143) a fost descoperit relativ recent, in data de 7.11.1991, in miscare retrograda in Zodia Berbecului, la piciorul ecliptic al Stelei Baten Kaitos, Zeta Ceti (Constelatia Balenei). Este o stea de natura saturniana. In momentul descoperirii, exista o conjunctie Soare-Marte in Scorpion. Perioada orbitala: 2,48 ani.

Nu incape indoiala ca principalele cuvinte cheie sunt: curajul, forta,competitia, agresivitatea, nesabuinta, dar si truda, efortul, indeplinirea sarcinilor dificile.

In tema natala, pozitia poate indica forta de a ne depasi propriile limite. Acolo unde se afla Heracles, in casa si zodie, poate desemna alegerea celor mai dificile trasee de reusita, cu multe peripetii si capcane; un drum care ne provoaca sa facem tot posibilul sa il ducem la indeplinire. Desigur, casa astrologica indica domeniul in care avem nevoie sa descarcam aceste puteri aproape supranaturale din noi si sa le folosim in maniera deschisa, directa, bruta, fara atenuante.

Ne putem astepta ca pozitia acestui asteroid sa indice propriile “cazne” la care ne supunem pentru a compensa ceea ce nu am facut asa cum ne-am fi dorit de la bun inceput; pentru a recompensa sau pentru a ne simti impacati fata de noi insine.

Negativ aspectat, asteroidului Heracles (5143) aduce in prim plan latura noastra razboinica si agresiva, pe alocuri revendicativa. Chiar daca este dificil, putem sa alegem sa ducem la capat niste actiuni cu orice cost, ca un “ramasag” pe care il facem noi, cu Ego-ul nostru.

Sigur, pozitia sa retrograda in tema natala poate scoate la suprafata “dedesubtul” actiunilor noastre. Motivatia sta in sisteme de credinta si convingeri destul de limitative pentru evolutia noastra: viata este o lupta; nimic nu se obtine fara efort; durerea este inevitabila; nu pot avea tot ce imi doresc; nu sunt suficient de bun daca nu lupt, etc.

Prin interactiunea dintre asteroid Heracles si planetele personale putem sa observam modul in care abilitatile native sunt exaltate, exprimate dincolo de modul obisnuit.

Daca Heracle este un neinfricat, noi putem sa observam in tema natala, prin intermediul pozitiei asteroidului, modul in care abordam dificultatile, in care intelegem curajul si ducerea la indeplinire a sarcinilor.

Heracle avea felul sau unic de a aborda problemele, direct si fara ocolisuri; nici de ar fi vrut, nu ar fi putut fi mai delicat. Raportand acest lucru la tema natala, am putea spune ca acolo unde este asteroidul, avem zona in care ne manifestam latura mai putin rafinata, slefuita; actiunea noastra este prea putin ascunsa, atenuata, discreta. In unele cazuri, modul in care actionam/locul in care actionam „sare in ochi”, fie ca vrem sau nu.

In cele din urma, Heracle nu putea face lucrurile altfel decat la maxim, la extrem, in bine sau rau. Aceeasi optiune o avem si noi! Putem actiona brutal, cu toata forta. Dar apoi va trebui sa ne asumam efortul suplimentar de a indrepta ceea ce am “lovit” initial prea tare.

Nota:

[1] Indro Montanelli-Istoria grecilor; Ed. Artemis, Bucuresti 1996.