Astro-TarotCristina Podoreanu

Ce (ne) facem cu cărțile de Tarot

Gilded_Tarot_XVII_SteauaSpuneam în articolul meu „Ce și cum se vede în cărțile de Tarot” că informația vine la noi prin diferite medii (de propagare), cărțile de Tarot reprezentând un astfel de mediu, iar eu fiind doar un instrument de primire a informației și apoi de transmitere a ei către persoana care a solicitat-o și care are nevoie de ea.

Există, bine-nțeles, multe abordări vis-a-vis de consultația de Tarot propriu-zisă. Unii preferă interacțiunea directă cu energia clientului, mai precis, clientul este rugat să taie cărțile de Tarot, după ce acestea au fost amestecate în prealabil. Eu, personal, nu țin ca cel care adresează întrebarea să fie neapărat prezent și nu, în niciun caz, nu îl pun să taie cărțile. Drept pentru care unele persoane sînt ușor nedumerite: ”Și eu ce fac?”. ”Te gândești la întrebarea pe care ai adresat-o și atât”, vine răspunsul meu.

De multe ori, se poate ca întrebarea să-mi fie adresată și etalarea să o fac mai târziu, așa încât este posibil ca solicitantul nici măcar să nu se gândească în același moment cu mine la întrebare.

De ce nu consider deloc necesar să fie tăiate cărțile de Tarot? Pentru că ele au o energie a lor, care este combinată și învățată cu energia mea, eu fiind cea care operează la modul concret cu ele. Dar, nu merg până la extremism! Astfel, dacă cineva vrea să vadă o anume carte de Tarot, i-o dau să se uite la ea. Însă totuși prefer ca ele să fie manevrate strict de mine.

De ce nu consider neapărat necesar ca cel care a adresat întrebarea să fie lângă mine și foarte concentrat? Pentru că lucrurile în plan energetico-emoțional se pun oricum în mișcare în momentul în care s-a stabilit și emis acea întrebare. Că noi, trăind în acest plan fizic și material, simțim nevoia și de ancore fizice/ materiale/ concrete (de genul: să fiu eu acolo, să văd eu cu ochii mei), este opțiunea (problema) noastră. Energiile, cum am spus, oricum se mișcă iar cărțile oricum primesc și ne transmit exact informațiile care trebuie.

Mai este încă un lucru pe care îl știe – de multe ori – cel care vine la consultația de Tarot: ”bine, bine, nu m-ați lăsat să tai eu, dar eu când am mai fost la altcineva am văzut cărțile și drepte și inversate (= răsturnate). De ce nu le etalați așa?”. Aceasta este din nou o opțiune personală a celui care face etalări de Tarot. Acesta stabilește dacă rezonează mai bine cu cărțile de Tarot așezate toate în poziție dreaptă sau dispuse atât drept, cât și întoarse (inversate, răsturnate). Lucrul acesta îl testează fiecare în parte și apoi decide care din cele două variante îi convine mai mult. Motivul pentru care eu nu folosesc decât cărțile drepte, este acela că, între cele 78 de cărți de Tarot există cărți așa zis bune sau pozitive, există cărți așa zis rele sau negative sau dificile și există cărți neutre. (Și acesta este un subiect foarte interesant de discutat: ce înseamnă carte bună și carte rea, sau – în astrologie – ce înseamnă planetă bună și planetă rea). Drept pentru care, eu nu consider necesar să mai și întorc cărțile, ceea ce mi se pare o complicare inutilă din punctul meu de vedere: asta este o carte bună, dar, răsturnată fiind, ea nu mai este de fapt chiar atât de bună.

Și ultima chestiune pe care vreau să o abordez este aceea referitoare la denumirea a ceea ce se face cu cărțile de Tarot. Unii spun: ”dă-mi și mie în (cărțile de) Tarot”. Exprimare care ne duce instant cu gândul la dă-mi și mie în bobi, care dat în bobi este o metodă de ghicit populară la noi la țară pe vreme bunicilor/ străbunicilor și care a căpătat o conotație mai degrabă negativă în limbajul actual. Alții spun: ”deschide-mi cărțile”, ceea ce sună cumva mai incitant: ceva este închis, tu deschide, pentru a pătrunde acolo. Personal, prefer exprimarea neutră: a etala cărțile de Tarot.

Așadar, ce (ne) facem cu cărțile de Tarot? Le etalăm și apoi le interpretăm. Cu suflet. 🙂

Notă: toate chestiunile expuse mai sus sunt puncte de vedere absolut personale. După cum am și menționat, există și alte puncte de vedere, ale altor persoane, care pot să nu aibă nicio legătură cu ceea ce am scris eu și totuși să fie perfect valabile.

CRISTINA PODOREANU

autor-cristina-podoreanu