Exorcism

Am o mărturisire de făcut. O mărturisire care nu putea fi făcută decât acum, sub oblăduirea Scorpionului pentru că a însemnat o moarte şi o înviere. Oricât de fals dramatic ar suna pentru unii, în realitatea mea, Scorpionul e semnul sub care m-am născut a doua oară, acum un an. Experienţa prin care am trecut mi-a dezvăluit încă o dată cât de puternic e nevăzutul, povestea aceea care se derulează în noi, în tenebrele propriului suflet, departe de ochii lumii, şi, de multe ori departe de Soare, de conştient. Pare mult mai neimportantă decât exteriorul, o împingem în străfunduri, deşi, ea e busola noastră, drumul spre Nord. Nodul Nord. Iar Universul ni-l arată simbolic în sute de feluri. Până pricepem.

Francisco Goya, Sabatul Vrăjitoarelor

Francisco Goya, Sabatul Vrăjitoarelor

Născută pe 11. 05. 1976 şi renăscută pe 11.11. 2014 (dacă adunam 1+1+1+1+2+0+1+4, rezultatul este tot 11), odată cu trezirea dintr-o intervenţie chirurgicală care pentru mine a echivalat cu trezirea la o realitate pe care n-am mai putut s-o neg. Iar dacă vă spun că sunt Taur cu NN în Scorpion, veţi înţelege cu siguranţă mai bine de ce noua mea dată de naştere e atât de plină de semnificaţii. Aşa cum se poate vedea şi în hărţile de mai jos, amprenta acestui semn este puternică atât în mod direct, cât şi prin casa VIII dar şi prin guvernatori, cel modern şi cel tradiţional, adică Marte şi Pluton. Intervenţia chirurgicală a avut loc, de altfel, pe conjuncţie separantă Marte – Pluton în Capricorn (manifestarea în material a nevăzutului) în tranzit prin casa V natală, casă guvernată de Saturn, aflat la acel moment în tranzit prin Scorpion. De precizat că acelaşi Saturn este şi guvernator tradiţional al casei VI natale, casa sănătăţii. Cu alte cuvinte, toate suferinţele şi temerile adunate în timp vizavi de valoarea personală (Luna şi Pluton în casa II natală), dar şi în legătură cu neiubirea de sine (casa V) au crescut, negestionate, şi fizic până am ajuns într-o experienţă de tip Scorpion ca să mă pun pe treabă la modul cel mai serios cu putinţă.

Ada-natal

Ecografia

Operatia

Înainte de toate, m-am aplecat asupra simbolurilor oferite de Univers pentru că aşa cum scria la un moment dat Mircea Eliade în „Imagini şi simboluri”, „Funcţia simbolului este să releve realitatea în totalitatea sa, realitate inaccesibilă prin alte mijloace de cunoaştere.”

Fără să vreau, gândul m-a dus la posedare, exorcism şi la teama noastră de a privi în adâncurile casei VIII, acea parte a inconştientului care pare să fie populată de monştri. Demonologii spun că există trei stadii ale posedării de către un duh necurat: infestarea, opresiunea şi posedarea [1]. Cam aşa se întâmplă şi cu tot ceea ce ne este teamă să privim la noi înşine, cu tot ceea ce respingem ca fiind neacceptabil şi necorespunzător cu imaginea pe care o avem despre noi înşine, cu tot ceea ce considerăm a fi dureros, periculos sau neplăcut. Însă cu cât se creează o presiune mai mare în adâncuri, cu atât mai mult creşte probabilitatea unei erupţii la suprafaţă pentru că, nu-i aşa, ţelul nostru final este unitatea şi nu divizarea personalităţii.

Aşa cum spiritele rele încep să îşi facă simţită prezenţa mai întâi difuz, ca o insinuare, ca o senzaţie neplăcută ori ca un miros de putrefacţie, la fel şi conţinuturile reprimate scot încet capul la lumină. Poate fi la început o senzaţie nedefinită de rău, de incongruenţă, de neîncredere sau pur şi simplu de presiune internă. Poate fi o voce enervantă care ne tot repetă că nu facem bine ce facem prin relaţiile cele mai semnificative, că suntem prea posesivi sau, dimpotrivă, neimplicaţi.

De cele mai multe ori ne prefacem că nu auzim, căutând cusururi în celălalt, fără să ne dăm seama că suntem deja posedaţi de un tipar, de un rol pe care îl jucăm la nesfârşit în relaţiile cele mai importante dinamitându-le integritatea, negându-ne dreptul la intimitate sau atrăgând în viaţa noastră persoane-oglindă. În timp, corpul nostru fizic poate răspunde conflictelor şi temerilor interne arătându-ne simbolic ceva prin diverse tulburări şi boli. În cazul meu, toată devalorizarea mea ca femeie, în propriii mei ochi, a culminat cu o tumoră pe ovarul drept. Organismul meu a încercat să crească, iarăşi simbolic, o valoarea pe care eu nu o percepeam corect, ci mai degrabă o căutam în ochii celorlalţi (Balanţa este activată în natal de prezenţa Lunii şi a lui Pluton, iar Venus este dispozitorul final al hărţii).

Dacă am da ascultare vocii interne, ar trebui să privim în casa VIII, în întuneric, să ne întâlnim cu angoasa, cu teama de transformare, cu ideea că e vremea să dăm jos învelişuri moarte şi să înţelegem pe unde şi care ne sunt rănile. Pentru că, nu-i aşa, în timpul exorcizării, se caută numele entităţii invadatoare pentru a o confrunta şi alunga. În mod similar, ar trebui să dăm nume temerilor şi obsesiilor care ne bântuie, invocându-le şi invocându-ne din adâncuri.

Dacă ar fi să revin la experienţa mea, cu Soarele în Taur, alături de Venus, Jupiter, Luna Neagră şi Nodul Nord în semnul opus, în Scorpion, am simţit mereu că sunt prinsă între două lumi distincte, opuse, care mă atrăgeau în aceeaşi măsură. Mai bine imaginaţi-vă o petrecere câmpenească într-o zi însorită şi parfumată de vară, cu belşug şi cântec, un imn adus vieţii liniştite şi bucuriilor simple. Taurul din mine prezidează fericit adunarea când, la o privire mai atentă, constată că feţele celor ce dănţuiesc în jur nu mai sunt vesele şi luminoase, ci mai degrabă seamănă cu tabloul lui Boilly „Trente-cinq têtes d’expression” ori cu «tablourile negre» ale lui Goya. Ce oribil! Am luat-o la goană peste câmpii, fără să-mi dau seama că fugeam de mine cât mă ţineau picioarele. Taurii nu sunt amatori de abisuri, dar, vrând-nevrând cuprind câte unul. La fel ca toţi ceilalţi oameni. Important e să nu lăsăm abisul să ne cuprindă pe noi. Pentru asta e bine să-l cunoaştem, să folosim constructiv Scorpionul şi casa VIII din harta natală.

Taurul din mine a descoperit că s-a priceput întotdeauna la exorcisme, doar că se temea să le facă. De ce? Ca să nu piardă iubirea celorlalţi. Cam intens ca pe la a doua întâlnire să-i spui unuia „Ştii? Eşti puţin posedat!” sau să-i spui că tu ţi-ai cunoscut deja demonul. E mai simplu să te prefaci că nu există. Deşi, de multe ori, demonii noştri se confruntă unul cu altul în timp ce noi, la suprafaţă, încercăm să ţesem poveşti de iubire. Nu prea merge.

Ca să închei totuşi… Nu demult, la o şuetă cu demonul meu, transformat miraculos în dragon de argint, am ajuns la concluzia că ambivalenţa morală a naturii umane nu e uşor de acceptat într-o lume care se vrea din ce în ce mai înălţată spiritual. Cel puţin în teorie. De aceea şi diagnosticul meu a fost tumoră seroasă borderline, adică o „entitate” prinsă între două lumi, cu un „comportament biologic intermediar între tumorile cert benigne şi cele franc maligne [2]. Nici cancer, dar nici sănătate curată!

Din fericire, experienţa prin care am trecut, m-a învăţat că mlaştinile plutoniene sunt mai degrabă un compost roditor de suflete luminoase şi e chiar terapeutic să mă aventurez în străfunduri periodic pentru o cură cu nămol ;). Orice-ar mai fi pe-acolo, Taurul din mine ştie instinctiv să vadă frumosul. Chiar şi în flori de mucegai. Şi va găsi, la fel ca Persefona, drumul înapoi, spre Soare.

Iar ca să-mi onorez noua identitate, dar şi Nodul Nord natal în Scorpion şi în casa III, v-am spus şi vouă povestea. Să vă fie de leac!

Notă de final
Pe 11.11.2014, ora 14.20 intram în operaţie pentru ca o oră mai târziu să mă regăsesc ameţită şi confuză la terapie intensivă. Fără complicaţii. Şi să nu credeţi că am ales data intervenţiei chirurgicale ca să se potrivească perfect cu cea de naştere. Nici pe departe. Aşa „s-a nimerit”. N-am avut timp pentru potriviri. Şi-am să vă explic pe scurt. Bănuiam că e ceva în neregulă cu mine şi îmi tot promiteam că ajung la medic. Apoi, brusc, pe 18 octombrie la amiază s-a declanşat criza. Durere, zvârcolire, teamă, greaţă, senzaţia că mă golesc de mine însămi. Pe 21 octombrie am făcut o ecografie care a însemnat şi diagnosticul care era pe cât de clar pe atât de şocant şi complet neaşteptat: tumoră pe ovarul drept, cu diametrul de aproximativ 13 cm.

După o serie de investigaţii medicale mai complexe precum RMN, markeri tumorali, am ales să mă operez la Cluj. Pe 7 noiembrie am făcut cunoştinţă cu medicul, iar el, după o căutare rapidă în agendă, mi-a spus că mă poate opera, cel mai repede, pe 11 noiembrie.

[1] Infestarea este descrisă de specialiştii în paranormal ca acea etapă în care încep să se petreacă lucruri stranii. Persoana vizată de duhurile rele începe să audă voci, paşi, vede umbre cu coada ochiului, îi dispar şi reapar obiecte, poate avea vise urâte. Opresiunea poate fi o accentuarea a fenomenelor deja menţionate, dar nu se exclud vătămarea fizică a ţintei, intensificarea zgomotelor care nu au o sursă cunoscută, apariţia unor mesaje vulgare sau ameninţătoare scrise de mâini nevăzute pe pereţi, pe oglinzi, accentuarea temerilor, viciilor sau slăbiciunilor fizice. Este o etapă de slăbire fizică şi psihică a victimei pentru a se abandona forţelor ce doresc să o ocupe şi să o controleze. Posedarea este momentul în care o entitate străină intră în corpul unei persoane preluând parţial sau în totalitate controlul asupra acesteia. Se remarcă de obicei schimbări totale de personalitate, izolare, depresie, predispoziţie spre suicid sau dimpotrivă furie şi o orientare spre acte antisociale.
[2] http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=676

ADA COCOȘ,
Redactor-șef

ada-cocos-autor