Venus în Rac și arcana minoră Doi de Cupe
(Sau, vorba unui cântec ce tocmai se află pe val, ce are ea și nu am eu?)
În seara de 17 iunie, sfioasă, Venus pășește în semnul Racului unde va rămâne pe tot parcursul acestei luni. Se află de data aceasta într-un semn de apă, ceea ce aduce profunzime, sensibilitate, uneori chiar hiper-sensibilitate, dar și dorința pur emoțională de a avea partener/ parteneră și de a întemeia o familie alături de acesta/ aceasta.
Reprezentările grafice ale planetei Venus în Rac (imagini Symbolon) sunt cele de mai jos:
Observăm în prima carte exact acea dorință de care spuneam. Iubitul și iubita sunt uniți prin rodul dragostei lor, copilul. Așadar, Venus în Rac reprezintă iubirea mai degrabă maternă și domestică. Afectivitatea este îndreptată spre partener/ parteneră și copii. Dragostea se traduce aici prin grijă și protecție, care pot deveni pentru cei din jur (ușor) sufocante. Aceasta este prima carte a planetei Venus în Rac.
Cea de a doua păstrează o componentă din prima carte – soția/ mama, dar vine și cu imaginea iubitei. Femeia care este cu spatele, uitându-se în oglinda aidoma paginilor deschise dintr-o carte (să fie Cartea Vieții Akasha?) se vede într-o dublă ipostază: mama și iubita. Și acum apare dilema. (Sau trilema?) Care din cele două este ea?
Această a doua reprezentare are o legătură clară cu arcana minoră Doi de Cupe (în analogia dintre Astrologie și Tarot, planetei Venus în Rac îi corespunde arcana minoră Doi de Cupe). Să vedem cum este ilustrată această arcană minoră în diferite tipuri de Tarot.
Doi de Cupe poate reprezenta armonia și echilibrul din cuplu, reconcilierea – dacă este cazul, întâlnirea sau reîntâlnirea cu persoana pe care ne-o dorim, dorința/ tentația de a duce relația de iubire mai departe, către căsătorie, familie, copii. Totuși, pe de altă parte, orice carte de Doi aduce în-doi-ala și dualitatea.
Doi de Cupe poate reprezenta și un flirt, o aventură care nu se va transforma niciodată în ceva mai mult.
În cea de a doua carte de Symbolon avem redată exact această dulitate care poate exista în exterior – prin prezența a două femei, una gospodina/ mama/ femeia de casă, iar celalaltă iubita, dar poate exista și în interior, atunci când reperăm în sufletul nostru că vrem/ putem să fim și una, dar și cealaltă și nu mai știm cine suntem de fapt. Ideea este că dualitatea nu trebuie să ne arunce în mijlocul unui conflict intern, în care să simțim nevoia de a alege. Ambele ipostaze ne pot aparține și există cu siguranță timpul potrivit pentru manifestarea ambelor roluri.
