Energiile lui Jupiter

laci-maslow

foto credit: Dimitar Nikolov

Dacă privim faimoasa piramidă a lui Maslow, vom constata că energiile lui Jupiter se situează undeva spre vârf. Jupiter se referă la creativitate și autorealizare, ceea ce, în această fază a evoluției Pământului, nu este neapărat la îndemâna oricărei ființe umane (din păcate). Așadar, dacă afirmăm că verbul „a ști” este un generator de energie, mecanismul de funcționare a acestuia nu pare a fi implicit.

Pentru a pătrunde în interiorul acestui mecanism, vom recurge la un citat din Biblie: „Adevărul vă va elibera”. Până nu știm răspunsul la întrebările care ne frământă, tocmai prin această frământare pierdem energii interioare prețioase. Astfel, energiile lui Jupiter funcționează ca un scut sau ca adevărat baraj, împiedicând energiile noastre să se scurgă în van.

De exemplu, ce se întâmplă dacă cineva ne desconsideră sau ne jignește? S-ar putea să ne simțim ofensați – astfel se naște și o gaură în stratul de ozon al cerului nostru interior – și s-ar putea să cheltuim destul de multă energie pentru a o astupa. Dacă suntem însă suficient de înțelepți, atunci ne aducem aminte că – de fapt – „câinii latră, ursul trece”, nu ne mai simțim ofensați și nici nu simțim neapărat nevoia să răspundem în vreun fel. Cel mult, răspundem cu bunăvoință și calm. De fapt, iertarea are și valențe jupiteriene: în spiritul zicalei de mai sus, o planetă de mărimea lui Jupiter nu se va simți deranjată de meteoriți mici.

Da, noblețea sufletului este o însușire jupiteriană: simțim interiorul nostru se dilată dacă emisiile noastre subtile conțin dorințe benefice pentru tot Universul. Putem spune astfel că energiile planetei Jupiter se bazează pe principiul gravitației: cu cât suntem mai buni, cu atât interiorul nostru devine mai spațios și cu atât mai mult atrage darurile subtile ale Universului.
Diferența dintre Mercur şi Jupiter este diferența dintre „a învăța” și „a ști”. Procesul de învățare presupune o investiție de energie, în timp ce verbul „a ști” mărește încrederea în sine – cu toate că la „a ști” se ajunge prin „a învăța”…

Dincolo de căldura interioară generată de înţelepciune, boemul Jupiter se mândreşte şi cu o nevoie sfântă a omului: aceea de a sărbători, de a se juca, de a se bucura de existenţă. Mi-am permis să folosesc expresia de „nevoie sfântă”, pentru că dincolo de aceasta se ascunde tocmai demnitatea de a fi om.

Fără Jupiter, am fi doar nişte bieţi roboţi: suficient de inteligenţi pentru a lucra, dar incapabili de a ne bucura de simplul fapt că trăim. Imaginaţi-vă că aţi ajuns pe vârful unui munte, pe o stâncă inundată de razele soarelui: instinctiv, închideţi ochii şi savuraţi freamătul peisajului. După aceea, deschideţi ochii şi savuraţi peisajul însuşi. Un astfel de moment este plin de energii jupiteriene. Respirăm aer cu plămânii, dar în acelaşi timp respirăm energii jupiteriene, cu sufletul. Pentru că – nu-i aşa? – şi sufletul se oboseşte. Poate aţi vizionat filmul The Grey, cu Liam Neeson, o peliculă despre lupta omului cu adversităţile naturii, cu singurătatea şi cu credinţa în Dumnezeu.

Există un moment straniu în acest film: unul dintre protagonişti – Diaz – după ce scapă de câteva atacuri ale lupilor, ajunge la capătul puterilor sale, şi nu numai fizic, dar mai ales psihic. Zărind un peisaj muntos extrem de frumos, îşi dă seama că nu-şi mai doreşte nimic în viaţă decât să-l privească. Conştient de faptul că rămânând singur îl aşteaptă moartea sigură – va fi ucis de lupi sau de frig – totuşi decide să se aşeze şi să privească apusul de soare.

Iată că nevoia sa de a contempla acea frumuseţe pură depăşeşte inclusiv dorinţa de a-şi continua existenţa. Cei doi camarazi care au mai rămas cu el nici nu încearcă să-l convingă să-şi continue drumul, respectându-i opţiunea. Este un moment în care piramida lui Maslow este dată peste cap într-un mod perfect credibil.

După această paranteză filmografică, să revenim la verbele „a se juca” și „a sărbători”, specifice planetei Jupiter și care au o importanță deosebită în ceea ce privește reenergizarea sufletului, și nu numai: așa cum am afirmat mai sus, prin ele ne putem apropia, tot mai mult, de condiția umană. În mare măsură, în ele rezidă cheia de a ne simți, cu adevărat, oameni.

Astrologia afirmă că sufletul uman a fost „croit” pe baza zodiacului, iar astfel Jupiter – nevoia de a ne juca și de a sărbători existența – constituie o parte importantă a psihicului nostru. Astfel, dacă ne petrecem duminicile jucând cărți sau rummy, dacă ieșim periodic cu prietenii la un restaurant sau la o berărie, dacă glumim voioși, vom aduce ofrande pe altarul lui Jupiter, hrănindu-ne sufletul. Este foarte necesar sa procedăm astfel.

Vechii greci știau ce știau și au denumit planete benefice pe Jupiter și pe Venus, conștientizând că sunt singurele prin care putem să devenim acei oameni pe care Universul și le-a imaginat. Și celelalte planete își au importanța lor – viața nu ar fi posibilă fără ele pe Pământ – însă în sens antropozofic , cele două planete benefice au un rol covârșitor: ele împodobesc interiorul ființei umane, generând cele mai frumoase culori pe veșmântul nostru psihic.

Fülöp László

Redactor-șef adjunct

fulop-laszlo-autor2