Astrologia între pasiune şi competenţă

În fiecare an, când vine vremea Vărsătorului la revista noastră, simt un imbold de nestăvilit să aduc un elogiu astrologiei, să încurajez studiul ei, să îmi declar exaltată recunoştinţa că această înţelegere face parte din viaţa noastră. Când scriu rândurile de aici, traversăm şi conjuncţia dintre Venus şi Jupiter în Săgetător, un semn prin excelenţă impulsionat spre căutări de sens, spre simbolistică şi adevăruri înalte. Cu atât mai mult se simte chemarea unei noi declaraţii de dragoste pentru astrologie, nu-i aşa?

De când sunt astrolog, mi se întâmplă des să mi se adreseze, la capătul câte unei şedinţe de lucru, un admirativ “Se vede că îţi place foarte mult ceea ce faci!”. Eu n-am muncit fără să pun suflet nici înainte să îmi cotesc viaţa spre astrologie, însă da, recunosc că acum e şi mai frumos şi bine şi împlinitor. (Ceea ce vă doresc să trăiţi pe cont propriu şi voi, amici ai Școlii Fidelia care vă gândiţi să faceţi tot mai mult loc astrologiei în viaţa de zi cu zi.)

Aş vrea totuşi să insist aici cu unele explicaţii, pentru că am observat şi pericolul de a privi cu superficialitate şi amuzament o astfel de profesie. Nu mă refer la cei ce pur şi simplu nu rezonează cu ea şi nu caută să o aprofundeze – pe aceştia îi vom lăsa în afara discuţiei. Mă refer la tendinţa de a vedea în astrologie o posibilă portiţă de scăpare “din sistem”.

Vremurile de acum, cu toate revenirile la sine aduse de transformările noastre emoţionale accelerate, cu toată nevoia de libertate, cu chemările spre o viaţă mai plină de sens, ne provoacă deseori şi o criză la nivelul identităţii noastre profesionale. Există – ce bine! – din ce în ce mai multe cursuri şi ateliere de dezvoltare personală, suntem atraşi în acest dans al redescoperirii de sine, al vindecării trecutului şi blocajelor ce stau piedică în calea armoniei noastre interioare.

Este firesc ca la un moment dar să începem astfel să ne trezim din inconştienţa cu care poate repetam zilnic ritualul birou-pat-birou-pat, să ne punem problema dacă şi cât ne mai reprezintă cariera şi stilul nostru de viaţă. Devenim tot mai atraşi de ideea de a împărtăşi cu ceilalţi experienţa noastră în urma lecturilor şi cursurilor urmate, dar şi de a-i asista în transformările lor. Poate că ştim ceva astrologie şi continuăm să o studiem, îi testăm zi de zi funcţionalitatea pe propria piele, suntem solicitaţi de către cei din jur să le dăm şi lor astfel de informaţii.

Încurajez toţi bobocii astrologi să îndrăznească asemenea exerciţii, să dea mai departe cunoştinţele lor (fără a încerca să le impună cu forţa, desigur), atât cât simt ei că ştiu deocamdată. Îi încurajez pe cei ce recunosc cu sufletul că acesta le este drumul profesional pe mai departe să şi-l construiască pas cu pas şi să nu se abată de la el. Experimentaţi şi folosiţi astrologia, este un instrument extraordinar de lucru pe toate planurile fiinţei noastre!

Dacă vă gândiţi în plus şi să faceţi trecerea definitivă de la o ocupaţie “clasică” la o carieră în astrologie, atât cât îmi permit să consider experienţa mea relevantă şi aplicabilă la un nivel general, iată ce mici secrete pot oferi:

  • Nu încercaţi să vă folosiţi de astrologie dintr-un interes comercial sau din ambiţia de a arăta lumii ce ştiţi, ci trăiţi-o în voi ca şi cum v-aţi pus la dispoziţia ei, ca şi cum serviţi acestei învăţături pentru binele cel mai înalt al tuturor!
  • Nu vă consideraţi niciodată la capătul studiilor în astrologie şi păstraţi calitatea de etern elev faţă de astrologii mai experimentaţi sau faţă de colegii cu alte metode de lucru!
  • Fiţi dispuşi să vă combateţi propriile convingeri astrologice devenite insuficiente, neîncăpătoare pentru perspectivele de viaţă actualizate la care ajungeţi pe parcurs!
  • Realist vorbind, poate pentru o vreme v-ar avantaja să alternaţi o profesie clasică şi un venit stabil cu oferirea de consultaţii astrologice din care să obţineţi un venit fluctuant, dar din ce în ce mai previzibil, atât cât să vă puteţi hotărî dacă şi când să deveniţi doar astrologi.
  • Ajunsă ocupaţie de zi cu zi, şi astrologia poate să semene când şi când cu efortul de a merge disciplinat la serviciu, din datorie, în ciuda unui disconfort de stare şi de moment. Continuaţi înaintarea sau permiteţi-vă să vă reconfiguraţi traseul dacă ceva din voi cere altă soluţie!
  • Nu în ultimul rând, notez aici un îndemn pe care îl ştiu dintr-o carte, semnat de un maestru chinez căruia nu i-am reţinut numele: “Celor ce vor să afle calea, le spun: iubiţi-i pe oameni!”. Rămâneţi simpli, naturali, modeşti şi egali celor ce vin la voi pentru călăuzire! Veţi înţelege repede că şi ei vă sunt vouă învăţători, că atragem oameni pe măsura a ceea ce suntem şi avem nevoie să primim spre completare. Onoraţi-i şi căutaţi să îi puneţi în valoare, ajutaţi-i doar cu un imbold de a străluci cu adevărat! Restul vor face singuri.

Citesc cum au ieşit aceste rânduri şi zâmbesc sesizând printre ele tonul moralizator de tip Săgetător. Bineînţeles că toate cele de mai sus mi le adresez şi mie însămi când mă trezesc dimineaţa şi încep o nouă zi de astrologie. Bineînţeles că multe se vor mai vrea descoperite de acum înainte. Voi ce alte filosofii de abordare a acestei învăţături aţi mai formulat de când îi sunteţi fideli?

Cristiana Tanase

Cristiana Tănase