Prima revoluție a lui Marte: a vrea sau a nu vrea

Atunci când un copil ajunge la vârsta „teribilă” de doi ani, pare să se transforme dintr-un burețel absorbant (de emoții, gânduri și prescripții), într-o ființă care începe să își ocupe pe deplin spațiul cu dorințele și cu limitele proprii, fie că asta înseamnă crize de furie dacă îi este refuzată jucăria preferată sau testarea limitelor stabilite de adulți ca o probă de descoperire a propriilor puteri. În jurul acestei vârste, copiii au prima revoluție a lui Marte, prima treaptă în drumul lor de individualizare și de afirmare.
Marte este ultima planetă personală înainte de Jupiter și Saturn. El este cel care spune „stop, aici sunt eu, aici e teritoriul meu, acestea sunt impulsurile, dorințele și acțiunile prin care eu mă extind în spațiul lumii”. La doi ani, exprimarea lui Marte e crudă, instinctuală, un foc pur care depinde de reacțiile adulților din jur pentru a se „cultiva” sănătos.
Cea mai bună reacție la crizele de furie de la această vârstă e empatia, oferirea de spațiu pentru exprimare și în același timp stabilirea limitelor pentru siguranța proprie și a celorlalți.
Ca ființe încă nou-venite în această lume, cu toate regulile ei, copiii au nevoie să știe că a simți furie și frustrare e ceva natural și că au dreptul să le exprime. Au nevoie, de asemenea, ca dorințele lor să fie ascultate, iar impulsurile lor spre acțiune permise (atât cât e posibil). Înțelegerea, empatia, spațiul oferit de adulți se transformă mai târziu în auto-înțelegere și compasiune pentru ei înșiși în momentele dificile, iar respectul primit de la adulți pentru dorințele lor devine auto-respect, onorarea propriilor nevoi și dorințe.
Dacă pedepsim, criticăm, certăm copiii în momentele lor de furie sau dacă le dăm de înțeles că ceea ce vor ei nu este important, vocea noastră devine vocea lor interioară, care le-ar putea transmite mesaje de tipul „Nu e ok să spun ce vreau” (pentru că îl deranjez pe celălalt), „Nu e în regulă să îmi exprim furia” (pentru că voi fi certat sau pedepsit), „Nu am dreptul să îmi doresc x sau y lucru” (ce îmi doresc eu nu e important). Aceste internalizări pot fi un traseu spre inhibiție, lipsă de încredere și de curaj, trăsături ale unui Marte dezechilibrat. Nu e întâmplător cum lipsa de fier (metal guvernat de Marte) în organism predispune la depresie.
Pe lângă înțelegere, copiii au nevoie de limite clare la această vârstă- regulile sociale nu le sunt încă cunoscute, iar controlul impulsurilor nu e punctul lor forte. Limitele le oferă siguranță, le creează un spațiu securizant în care pot afla ce le e posibil și ce nu, ce e permis și ce e interzis, cum își pot controla pornirile, cum își pot doza efortul fizic. Spre exemplu, copiii au nevoie să audă că „E în regulă să fii furios, dar nu e în regulă să îi lovești pe ceilalți”. Cu prea multă libertate, nu au ocazia să învețe ce nu e permis, care sunt abilitățile lor reale sau ce pot face pentru a se auto-regla, iar asta se poate traduce în impulsivitate, comportamente agresive, lipsă de motivație, neîncredere în abilitățile proprii- alte trăsături ale unui Marte dezechilibrat.
Ar putea fi interesant să observăm relația dintre Marte și Lună în astrograma natală pentru a vedea cum persoana a primit înțelegere și empatie în momentele de furie și de frustrare (și cum își exprimă emoțiile mai intense în prezent) sau relația dintre Marte și Saturn pentru a afla cum i s-au trasat limite în exprimarea impulsurilor (și cum reușește să se auto-disciplineze acum).
Între 9 septembrie și 14 noiembrie, Marte retrograd ne dă oportunitatea să ne observăm reacțiile și să revenim asupra unor conflicte și frustrări vechi care pot fi legate de modul în care am fost învățați să ne gestionăm impulsurile, dorințele și furia atunci când eram copii, de la naștere spre vârsta primei revoluții a lui Marte și ulterior, pas cu pas, pe drumul spre maturitate.
