Fii impecabil în tot ceea ce spui!
Dintr-un unghi al contemplărilor noastre, lunile anului zodiacal sunt similare cu douăsprezece universuri total separate, fiecare susţinut de legi şi rosturi proprii. Din unghiul opus, ele apar ca douăsprezece raze de vibraţii diferite prin care un singur cer luminează şi aduce spre fiinţare acelaşi pământ. Cu ochii minţii deschişi către universul Gemenilor, proiectăm această fundaţie sub forma unei construcţii ridicate din mici fragmente de informaţie, aflate într-o dinamică nesfârşită.
Aici, în acest loc al conştiinţei, permitem vieţii să se diversifice şi să ne inunde cu percepţii, observăm distributiv literlalmente orice, ne comutăm atenţia cu o viteză uimitoare de la un subiect la altul, decodificăm mesaje – rămânem, deci, pe recepţie – şi, simultan cu toate acestea, ştim că mai avem o sarcină: aceea de a raporta neobosit, fără sincope, informaţiile primite.
Astfel, lumile se perindă prin faţa Gemenilor ca un caleidoscop infinit şi este important să acceptăm în această fază haosul aparent, să nu ne temem de o cunoaştere ce încă nu se leagă într-o simbolistică definitivă, pentru că rostul primar pe acest traseu al minţii este acumularea nediscriminatorie a informaţiilor, alcătuirea unei baze de date cât mai bogate. De aici, rezultă calitatea de prospeţime tinerească asociată Gemenilor, însă este de remarcat faptul că ni se solicită totuşi şi pe acest segment un soi specific de responsabilizare: ni se cere claritate. Atenţia trebuie să ne rămână nealterată pe parcursul întregului demers al imprimării informaţiilor în noi fiindcă numai aşa vom fi capabili în fazele ulterioare să le dăm un sens coerent. Altfel spus, este nevoie ca Geamănul interior să trimită celorlalţi centri de procesare informaţii cât mai detaliate şi precise, nedistorsionate de interpretări subiective.
Care sunt strategiile şi secretele unei asemenea reuşite? Cum păstrăm echilibrul şi autocontrolul într-o zonă ce trebuie expusă la un aflux foarte mare de informaţie?
Spuneam că Gemenii funcţionează printr-o dublă setare – absorb mesajele şi concomitent le eliberează. Acest semn nu are timp să pătreze ceva îndelung în prim-planul atenţiei pentru că este proiectat să îşi comute rapid percepţiile spre alţi biţi de informaţie.
În prima fază a acestui circuit, aceea de recepţie, Geamănul din noi are două sarcini: să îşi activeze curiozitatea, deschiderea spre cunoaştere, iar apoi să înmagazineze într-o arhivă interioară universul în desfăşurare fără să încerce deocamdată să îl judece. Aşadar, îi este recomandat să se concentreze pe ceea ce este evident, aici şi acum, mai puţin pe ceea ce simbolizează sau ar putea fi toate cele receptate (scopuri ale perechii sale de pe axa cunoaşterii, Săgetătorul).
Pentru al doilea rol, cel de mesager, Gemenilor le este sugerată o regulă de aur: “Fii impecabil în tot ceea ce spui!” [1]. În traducere, nu vorbi în plus, nu vorbi în minus; nu te disipa în relatări neproductive, nu formula mesaje incomplete şi nu le amâna transmiterea. Fii un bun orator, adresează toate întrebările ce apar în tine, articulează-ţi observaţiile agere – toate acestea în cel mai onest şi imparţial limbaj cu putinţă. Nu în ultimul rând, fii mai ales impecabil în tot ceea ce îţi spui ţie, asigură curăţenie şi eficienţă dialogului interior şi aşa vei reuşi să respecţi calea ta.
Este oare cu putinţă ca într-o viaţă de om să cuprindem în cunoaştere şi pe toate direcţiile înţelegerii diversitatea lumii în care trăim? Intuitiv şi străin de limite, Săgetătorul va răspunde cu un categoric “da” la această întrebare, apoi va pleca mai departe, spre rezolvarea altor teste filozofice. În urma lui, Gemenii din noi rămân să muncească în imediata apropiere la desluşirea raţională de pe rutele “De ce? Unde? Cum? Când?” Fac mici observaţii, ascultă, citesc, imită, deprind câte puţin din toate şi, dacă reuşesc concomitent să se păstreze impecabili în tot ceea ce spun, universul lor va deveni treptat o reţea de interconexiuni optimizate la maxim, exacte şi fine. Vor fi la adăpost de rătăcirea în labirintul informaţiilor şi vor reuşi să îl străbată cu nonşalanţă de la un capăt la celălalt arătând că da, este posibil până la urmă să cunoaştem extraordinara diversitate a lumii în care trăim.
–
[1] În tradiţia toltecă, aceasta este una dintre cele patru căi spre eliberare şi fericire, alături de “Nu lua nimic în nume personal”, “Nu face presupuneri inutile” şi “Fă întotdeauna tot ce îţi stă în puteri”. Lectură recomandată: Don Miguel Ruiz, Cele patru legăminte.
