Testele lui Neptun

Datorită mişcării lor lente, învăţăm despre planetele transsaturniene (Uranus, Neptun şi Pluton) că reprezintă în astrogramă aspecte de generaţie, impersonale – şi există fundament în această abordare. Cealaltă faţetă a transsaturnienelor este însă aceea că ele se cer integrate la nivelul conştiinţei individuale, în special în timpurile de regăsire interioară profundă pe care le traversăm în prezent.

Imagine de Cristiana Tanase, dupa o fotografie de Stanislav Odyagailo
Imagine de Cristiana Tanase, după o fotografie de Stanislav Odyagailo

Din această perspectivă, avem nevoie să învăţăm conectarea cu intenţie şi responsabilitate la rezervorul de imensă energie a planetelor transpersonale, păstrând simultan în perfectă coeziune sistemul construit din tot ceea ce reunim astrologic în simbolistica de la Soare la Saturn. Provocarea, atunci când suntem direct influenţaţi de Uranus, Neptun sau Pluton, este aceea de a face saltul dinspre sfera de interes şi percepţii pentru care găsim uşor puncte de sprijin în jur către spaţiile intangibile, care solicită o abordare experimentală. Fiecare om îşi are de descoperit metoda potrivită de gestionare a acestor planuri infinite, pentru că ele nu au, în bibliotecile noastre, manuale standard de operare.

Dacă Uranus ne învaţă că orice există este o formă de energie, Neptun ne arată că orice există are spirit. Însă în spatele acestei dezvăluiri, pentru ca ea să devină o certitudine înţeleasă cu adevărat pe cont propriu, stă o muncă titanică a unei persoane cu ea însăşi, pe palierul neptunian al conştiinţei sale. Neptun vrea să ne înveţe că orice există are spirit, dar ne solicită şi să aflăm că tot ce există este unit într-un spirit unic. Iar mintea unui om conectat la Neptun, Peşti sau casa a XII-a este impregnată cu pornirea – adesea inconştientă – de a-şi dărâma permanent graniţele propriei individualităţi, a propriei împământări, care ar presupune separare de acel spirit unic.

Ceea ce se conturează ca structură de personalitate are tendinţa să se prăbuşească sub influenţa de tip neptunian, la început. Şi, deşi poate părea o luptă pierdută din start, strategia aceasta nu trebuie eradicată, ci doar înţeleasă de către cel aflat în cauză. Privind din afară, ne este uşor să condamnăm căderile şi viciile neptuniene. Totuşi, este bine de recunoscut că o planetă transsaturniană “loveşte” cu o forţă foarte mare dacă i te opui. In cadrul propriei scheme de funcţionare, dimensiunile conştiinţei reprezentate de aceste planete nu pot fi blocate, mai ales dacă apar aspecte cu planetele personale. În plus, până să le deprindem secretele, avem de obicei nevoie să le experimentăm, într-o formă sau alta, minusurile.

Aşadar, ce ne este de folos să vedem în spatele disoluţiei neptuniene şi cum o putem aborda constructiv?
Iată câteva repere:

  • Neptun ne învaţă că, dacă ceea ce este tangibil este real, la fel este şi nepalpabilul, nevăzutul, abstractul.
  • Mai apoi, avem de acceptat că există în noi instrumente de explorare a acestor tărâmuri şi că ele constau în simţuri speciale, nu în sensul de a fi rare (pentru că sunt latente în orice om), ci din prisma caracterului lor neobişnuit. Suntem deprinşi să catalogăm aceste simţuri ca extrasenzoriale sau să le dăm conotaţii mistice, însă pe domeniul lui Neptun, la fel ca în toate celelalte, ne manifestăm pe paliere foarte diferite de evoluţie. Cel mai corect spus ar fi că instrumentul la care această planetă ne dă acces este capacitatea de a sesiza atmosfere, de a privi ca prin lentila unui aparat de fotografiat încărcătura unui cadru de viaţă, din unghiuri neobişnuite.
  • Recunoaşterea şi exersarea practică a acestui instrument interior. În cazul în care există atracţie spre activităţi concrete de factură neptuniană (de exemplu, forme de artă), ele pot deveni prin exerciţiu acele puncte de sprijin greu de găsit într-o lume cladită pe evidenţe. Pentru ceilalţi, a dezvolta talentul de spectator activ, sesizând emoţii sau stări de a fi în ei şi în tot ce emană viaţă este o metodă alternativă de centrare.
  • Nu în ultimul rând, conştientizarea propriei forme de escapism şi a suferinţei care i-a creat programul repetitiv. Într-o măsură mai mare sau mai mică, influenţele neptuniene dau tendinţa spre refugiu pe tărâmurile lipsei de prezenţă atunci când lumea de aici devine prea dificil de gestionat. Astfel, la polul negativ, energia neptuniană se manifestă nu numai prin vicii evidente, ci şi prin orice deconectare “în gol” de la realitate, reacţie ce ar putea trece uşor neobservată de cei din jur. Însă, din momentul în care o persoană învaţă să îşi recunoască fuga, îl va putea cuceri pe Neptun cu propria lui strategie: devenind observatorul din exterior al acelei slăbiciuni, nu se va mai identifica în momentele de cumpănă cu ea, va şti să iasă din iluzia ei.

În toată această muncă se face apel şi la alte structuri ale personalităţii (de exemplu, la concreteţea şi efortul susţinut pe care le atribuim lui Saturn). Neptun promite transcenderea egoului, însă egoul este intrumentul prin care operăm în această lume, iar transcenderea lui se referă la capacitatea de a pătrunde în infinitul de dincolo de el, nu la blocarea unei individualizări sănătoase, de care avem nevoie atunci când abordăm planul material.

Miza testelor neptuniene? Urcarea la acea înălţime unde se simte sinestezia. În acel spaţiu al conştiinţei noastre afirmaţia că “cel de langă mine sunt tot eu” îşi pierde orice sens metaforic şi devine o realitate simplă, a conectării la spiritul unic din care se ramifică, pe nivelurile de dedesubt, piese separate, oameni şi lumi în detaliu.

CRISTIANA TĂNASE

cristiana-tanase-autor