Aries Anima

Pe cărările autocunoașterii

Autocunoașterea este o aventură formidabilă. Au existat înțelepți pe planeta noastră care au zis: „adevărul trebuie rostit într-o formă hazlie”. Pentru că fără haz și fără umor, adevărul seamănă cu o săgeată otrăvită. Și ce face un animal rănit cu o astfel de săgeată? Se retrage în pădure ca să moară în tihnă sau se întoarce împotriva celui care a lansat săgeata. Așadar mai bine apelăm la niște eroi de desene animate, din două motive:
1) pentru a oferi o oglindă oblică, plină de haz, celor care vor într-adevăr să se cunoască;
2) umorul și energia desenelor animate au forța de a distruge chiar și cel mai vag gând referitor la otravă.

Începem cu zodia Berbecului. Există două personaje care s-au născut cu Soarele în acest semn: rățoiul Daffy și Inuyasha.

berbec-daffy-inuyasha

Să începem cu rățoiul buclucaș Daffy. El are o dată de naștere precisă: 17 aprilie 1937. Creatorii lui s-au gândit să trimită pe ecran un personaj care “să aibă curajul de a rosti ceea ce nimeni n-are curajul să spună și să se comporte într-un fel în care nimeni nu are curajul să se poarte”. Punct ochit, punct lovit: Daffy este un personaj veșnic nemulțumit, buclucaș și antipatic, dar indispensabil. El reprezintă acea parte din noi pe care masca de om civilizat pe care o purtăm nu l-ar recunoaște nici în ruptul capului.

Dar ce are de a face Daffy cu Berbecul?

Daffy este un personaj vehement și egocentric, dorind să se afle mereu în centrul atenției – un adevărat anti-erou.

Dacă rezolvarea unei anumite sarcini necesită o cantitate egală cu x kilojouli de energie, fiți siguri că Daffy Duck îi va aloca cel puțin 150% din aceasta. E drept, are de unde. Și se comportă ca și cum aceasta ar fi cea mai importantă activitate din Univers, pe care el singur o coordonează. Daffy Duck gesticulează de parcă ar vrea să creeze adevărate tornade în jurul lui și arareori scoate masca de ființă supărată de pe chipul său. Dar tocmai această vâlvătaie îl face deosebit de caraghios.

Această atitudine explozivă este caracteristică tuturor nativilor Berbec. Da, dragă Berbec, așa ești tu însuți, așa ne ești simpatic. Miști metri cubi de aer în jurul tău chiar și cu cea mai micuță mișcare, pentru că nu dorești să treci neobservat. Dar ce se întâmplă… ceilalți nativi poate nu doresc ca tu să le invadezi spațiul personal și instinctiv iau o poziție de autoapărare, creând un scut energetic în jurul lor. Și tot datorită instinctului de a autoapărare, ei au tendința să catalogheze atitudinea ta ca fiind ușor caraghioasă și să nu te ia în serios.

Să continuăm cu rățoiul Daffy. El se află mereu în dispută cu porcușorul Porky, care-l vânează neîncetat. Lui Daffy însă nici nu-i trece prin cap să-i fie frică de pușca lui Porky. Se uită liniștit pe țeavă sau se poartă cu arma ca și cum ar fi un simplu pai. Simțim că teama este o noțiune necunoscută pentru Daffy.

Acest curaj total – mai bine zis, lipsa desăvârșită a sentimentului de teamă, este o altă caracteristică a Berbecilor.

Este adevărat că există prea multă teamă, în acest moment, pe planeta noastră, precum și faptul că ceilalți nativi ar trebui să învețe acest curaj pur chimic de la Daffy/Berbeci. Totuși, fiecare medalie are și un revers. Dacă în Univers s-a inventat teama, atunci sigur există o justificare pentru aceasta. Teama nu este altceva decât o privire în viitor a sufletului, de unde interceptăm posibilitatea de a întâmpina un recul negativ care se răsfrânge asupra noastră, în cazul în care pornim pe drumul care a provocat sentimentul de teamă. Teama îți spune: “încă nu ești pregătit pentru acest drum”.Iar Berbecii răspund: “cum ar trebui să mă pregătesc altfel decât pornind direct pe acesta?”. În Univers, valoarea supremă este Viața. Atât teama, cât și lipsa desăvârșită a acesteia sunt perfect justificate, fiind două fațete ale aceleiași medalii.

O altă caracteristică a rățoiului Daffy este egoismul său intrinsec. Daffy se gândește mai mereu la el însuși, la fericirea sa și la avuțiile sale. Chiar și în serialul Baby Looney Tunes, unde eroii desenelor animate sunt prezentați în copilăria lor, micuțul Daffy învață că poate atinge o stare de fericire superioară atunci când permite și celorlalți să se joace cu jucăriile sale. El refuză la un moment dat să crească, dorind să rămână veșnic mic copil; însă constată la un moment dat că se îndreaptă spre o plictiseală comodă și renunță de bună voie la ideea sa infantilă. Își dă seama că prin verbul “a dărui” viața lui capătă mult mai multă amploare decât prin verbul “a primi”.

Soarele este exaltat în Berbec și este oarecum normal ca nativii acestei zodii să se gândească la ei înșiși. Așa sunt ei întregi. În desenele animate, viața este prezentată ca într-o oglindă oblică: defectele umane sunt prezentate într-o formă exagerată și hazlie. Totuși, nativii Berbec învață toată viața înțelesul unor noțiuni simple ca “împreună”, “a împărtăși”, “a se integra”, “a colabora”.

Să trecem acum la Inuyasha, pășind pe tărâmul desenelor manga și anime japoneze, destinate deopotrivă copiilor și adulților. Inuyasha este un semidemon foarte simpatic din Japonia medievală, părinții săi fiind Inu no Taisho – un demon canin – și Izayoi, o femeie nobilă. Din lumea supranaturală el moștenește puteri magice pe care le investește în slujba unor scopuri benefice. El cutreieră, împreună cu prietenii săi, întreaga Japonie pentru a o curăți de demonii malefici.

Inuyasha s-a născut pe 1 aprilie 1479, fiind un Berbec veritabil: este curajul întruchipat, are o fire directă și iritabilă, și nu în ultimul rând: este îmbrăcat mereu într-un haori de culoare roșie.

El ne entuziasmează cel mai mult prin curajul său. Deși în fiecare episod trebuie să parcurgă un proces evolutiv pentru a putea ieși victorios în lupta sa actuală cu demonul feroce întâlnit, totuși se înfățișează în fața acestuia fără vreun pic de frică. La începutul luptei el pare să pornească cu șansa a doua, însă mereu descoperă noi puteri latente în el însuși pe care le transferă asupra sabiei sale magice, Tessaiga. Tocmai prin disponibilitatea sa de a intra în lupte care nu-i promit decât eșecul, i se deschide posibilitatea de a parcurge procesul evolutiv necesar pentru a-și înfrânge adversarul.

Ieșind din lumea desenelor animate și intrând în cea reală, constatăm că … exact așa funcționează existența: mereu suntem puși în situații pentru care nu suntem pregătiți. Berbecii sunt adevărați maeștri în a intra cu toată lățimea pieptului și cu zâmbetul pe buze în situații a căror ieșire este incertă. Ceilalți nativi pot învăța de la ei acest curaj fără limite.

Inuyasha este modelul luptătorului desăvârșit. Prietenii lui pot conta pe el în orice moment. Putem spune că el trăiește cu adevărat, doar în toiul luptei. Starea de iritare în momentele de repaus ne dezvăluie starea de pregătire în care se află permanent.

Putem spune că lupta este mediul în care Berbecii se simt cel mai bine? Da, ei trebuie să fie mereu activi, luptând împotriva unor inamici văzuți și nevăzuți. Este cazul să învețe relaxarea? Aceasta nu le stă în fire. Este mult mai ușor de găsit un tărâm de luptă sau o activitate de dus la bun sfârșit, decât Berbecii să învețe relaxarea. Este bine așa…

Cum e viața amoroasă a lui Inuyasha? Pentru un luptător adevărat, lumea iubirii pare străină. În preajma ființei iubite, Inuyasha se simte stingherit și stă mai mult tăcut. Îi este greu să vorbească despre sentimentele sale. În schimb, este în stare s-o protejeze de orice pericol și să se ducă după ea până la capătul lumii. Pentru o ființă născută pentru luptă, armonia este un tărâm necunoscut.

Oare așa se întâmplă și în cazul Berbecilor? Mda, iubirea este o ființă feminină, obișnuită cu temporizarea și cu tatonarea; astfel, stilul direct al Berbecilor nu se potrivește cu ea. Berbecii apreciază iubirea atâta timp cât este un act de curaj. Dacă observă cel mai mic semn de șovăire, sentimentele lor pier asemenea ceții inundate de lumina soarelui.

Să ne întoarcem pentru un moment la Inuyasha. Iubita sa, Kagome, primește o putere magică de la preoteasa Kaede: când rostește ordinul „Șezi!”, neînfricatul Inuyasha se trântește la pământ, ca un câine supus (el fiind un semidemon canin).

Ne putem gândi că este vorba despre un simbol. Berbecii, conștienți fiind de destinul lor de luptător și de stângăcia pe care o manifestă adesea în iubire, apreciază în mod deosebit faptul că există oameni care îi iubesc cu adevărat. Capacitatea de a manifesta o atitudine total supusă este chiar modul lor original de a iubi.

Un alt fapt interesant pe care-l observăm la Inuyasha: de ziua Lunii Noi, el își pierde puterile magice moștenite de la tatăl său originar din lumea supranaturală și devine un muritor de rând. În ziua Lunii Noi, culoarea părului său argintiu se schimbă, devenind negru. Inuyasha devine deosebit de vulnerabil și parcă toată oboseala acumulată în luna precedentă se răsfrânge asupra lui. Practic, devine asemenea unui bebeluș care depinde de grija anturajului său.

El este nevoit să se ascundă până la următorul răsărit de soare, când îi revin puterile obișnuite. I-ar fi fatal dacă s-ar întâlni cu inamicii săi, chiar de ziua Lunii Noi.

Probabil este vorba despre un alt simbol: chiar și Berbecii aflați în permanentă mișcare au nevoie periodic de o zi în care nu fac nimic deosebit. Până și Dumnezeu s-a odihnit în a șaptea zi, după ce a creat lumea. Succesele repurtate capătă valoare atunci când ne oprim și le sărbătorim. Așa cum alpiniștii se opresc în vârf și privesc îndelung spre vale, admirând priveliștea ce li se oferă.

Da, este posibil ca Berbecii să se perceapă pe ei înșiși ca fiind niște supereroi. Și să aibă nevoie de câte o slăbiciune care apare periodic, tocmai ca să devină din nou umani. Iubibili. Nu-i așa?

FULOP LASZLO,
Redactor-șef adjunct

fulop-laszlo-autor2