Tot înainte!

După intensitatea, abisurile şi încercările adesea dramatice cu care ne confruntă fără menajamente şi pentru a se rafina Scorpionul din noi, iată că descoperim în programarea noastră Săgetătorul, o poartă spre integrarea prin intuiţie a simbolisticii din spatele experienţelor traversate. Încercând să îmi conturez în minte schiţa prezentului articol, reflectând la caracterul mutabil al acestui semn, am realizat că, printr-un joc de cuvinte, putem asocia fără să greşim Săgetătorul cu o veritabilă mutaţie în planul conştiinţei noastre. Dintre cei care se lasă total cuprinşi în simţirile lor de câte un episod scorpionic, câţi bănuiesc în toiul crizei că după toate acestea roata ciclică a vieţii conduce spre o schimbare de perspectivă nu numai a înţelegerii de rosturi, dar şi a optimismului molipsitor? În timp ce te percepi coborât tot mai adânc în emoţii incontrolabile şi incisive, este foarte posibil să îţi spui şi că vei avea nevoie de o mutaţie genetică pentru a-ţi mai regăsi vreodată ritmul salturilor spre înălţimi… Ei bine, nu numai că această mutaţie este realmente setată în noi, dar, aşa cum spuneam, ea urmează în succesiunea noastră de coduri chiar după ameţitoarele prăbuşiri scorpionice.

Foto de Cristiana Tănase
Foto de Cristiana Tănase

Căutând apoi Săgetătorul în hărţile cunoscuţilor mei, m-am trezit sortându-i dintre ei pe cei ce au acest semn angular – accentuat, deci, în ecuaţia personală.

  • Încă nu mi-a fost dat să cunosc o persoană cu Săgetătorul la Ascendent la care să nu percep o mică sclipire jucăuşă ca primă impresie. Una dintre prietenele mele cele mai bune are acest ascendent şi poartă fără abatere eticheta de fata care râde mult chiar şi în momentele când viaţa nu îi este prea roz. Din alt registru – ce-i drept, jovial şi el de felul lui – un membru al familiei cu acelaşi ascendent este mereu pe drumuri şi îşi face la propriu intrări atât de pline de elan, încât adesea zguduie pereţi şi… răneşte uşi, iar dacă îi atragi atenţia te priveşte cu mirare, întrebându-te cum poţi să dai atenţie unor asemenea detalii şi să nu te bucuri de entuziasmul cu care îşi îmbrăţişează viaţa!
  • Merg mai departe şi rotesc hărţile, aducând Săgetătorul la Nadir. Îmi amintesc de un bun coleg de facultate, provenind dintr-o familie maghiaro-română, stabilit în timpul anilor de şcoală la Bucureşti, după licenţă – la Budapesta, apoi tot pe drumuri, colindând lumea. Aşa cum l-am perceput, pot spune că are darul de a-şi face un cuib temporar indiferent unde ajunge, cel puţin până la următoarea plecare.
    Notez din aceeaşi categorie un coleg de serviciu care are în harta natală şi multe planete în Gemeni în casa a X-a. A demarat împreună cu soţia lui o afacere de vânzare de carte. Aceste cărţi sunt importate din vestul Europei, au caracter educativ şi sunt depozitate, până la distribuirea către şcoli, la ei acasă. O combinaţie frumoasă între caracterul mercantil al Gemenilor, afinitatea cu străinătatea a Săgetătorului şi puntea de legătură între aceste două semne – cunoaşterea, toate impregnate în casa a IV-a a unei poveşti de viaţă…
  • Săgetătorul la Descendent. Aici am identificat o prietenă căsătorită cu un rus, apoi pe sora mea, cu Luna şi Neptun pe Descendent şi care are o mare disponibilitate de a stabili relaţii cu cele mai variate categorii de oameni, dar şi imboldul de a căuta în fiecare ceva bun, oricât de mărunt. I-am mai observat capacitatea de a te încuraja când te simte căzut în pesimism, iar la polul negativ momente când parcă sare peste sentimentele tale, preocupată de lucruri mai importante. Chiar şi aşa, nu poţi rămâne mult timp supărat pe ea pentru că revine curând cu un zâmbet larg şi te stârneşte la joacă.
    Aş mai nota aici, dintre cunoscuţii mei, câteva persoane care se percep pe sine ca raţionale, logice, pertinente (Gemenii la Ascendent) şi lasă celorlalţi (Descendentul) sarcina de a le revela sensurile, de a fi filosofi şi pentru ei (Săgetătorul).
  • Ajunsă la Mijlocul Cerului, m-am pomenit în faţa hărţii mele şi am încercat să mă privesc prin ochii celor care mă văd de la distanţă, activând în societate. M-am întrebat dacă nu cumva îi bulversez. Pe scurt, visul meu este să am mai multe cariere deodată sau să trec rapid de la una la alta. La locul de muncă oficial fac legătura între mai multe zone ale ţării; activez în paralel în domeniul astrologiei, unde mă folosesc ca instrumente de lucru de simboluri; mai activez şi în diverse cercuri de spirtualitate şi practic niciodată nu m-am simţi ameninţată că nu e loc de mine pe scena rolurilor publice… Mai nou, învăţ cu ocazia traversării semnului Săgetătorului de către Saturn şi a Fecioarei activate de Jupiter că totuşi salturile de la o carieră la alta se fac cu paşi mărunţi şi discernământ. Altfel, alunec în plasa optimismului exagerat şi a plecărilor necântărite bine (minusuri ale Săgetătorului).

Aşadar, Săgetătorul. Prin el, viaţa capătă rotunjime, sens, înaintare, luminozitate, lărgime, posibilităţile viitorului se expandează în noi, deschidem orizonturi, lăsăm în urmă nefericirea, ducem mai departe focul. Uneori mai ajungi să urli în faţa neglijenţelor lui, să te retragi consternat de vreun gest grandoman sau insensibil de care se dovedeşte apt şi totuşi, chiar dacă trebuie să trasezi limite unor astfel de oameni, nu poţi rămâne la nesfârşit îmbufnat pe ei. Te-ai întrebat vreodată de ce? Poate pentru că şi atunci când te rănesc, prezenţa lor subtilă atrage în viaţa ta căutarea de sensuri revelatoare, propriile încălecări ale problemelor, regăsirea zâmbetului.

***

În încheiere, relatez un eveniment recent din viaţa mea personală care exemplifică foarte bine ceea ce spuneam la începutul acestui articol. În seara lui 20 noiembrie, pe când Soarele în tranzit se afla la sfârşit de Scorpion şi în trigon cu Soarele meu natal de la sfârşitul Peştilor, am simţit, analizându-mi anii de până acum, că au conţinut în ei o mare doză de angoasă, multe obstacole emoţionale, probe, un anume punct mort în care mă trezesc periodic şi pe care încă nu ştiu cum să îl abordez înspre eradicare completă. Nu trăiam în acele clipe de introspecţie senzaţia de eşec, ci pe aceea că mi se cere prin natura mea, într-un anumit domeniu al vieţii mele, o rezistenţă în faţa oricărui compromis şi că totuşi nu văd rostul acestei greutăţi. Am adormit cerând un indiciu, întrebându-mă unde greşesc, dar şi de ce am venit în această viaţă setată aşa. A doua zi, la un eveniment de familie, am avut ocazia să îmi petrec câteva ore alături de o fetiţă luminoasă, în vârstă de aproape 3 ani, Săgetătoare. Într-un moment de linişte în care eram amândouă pe cale de a adormi, am decodificat răspunsul căutat. Am intuit că acea fetiţă îmi transmitea că a fost nevoie de efortul de a învăţa să spunem nu al generaţiei mele, uneori chiar în detrimentul fericirii de moment, pentru ca această lume să se poată deschide şi să îi poată primi pe copiii frumoşi asemeni micuţei mele prietene. Am reuşit cumva, într-o fracţiune de secundă, să văd de sus reţeaua de sensuri a înaintărilor generaţiei mele, în nişte vremuri care au fost zbuciumate, dar care au ca ţintă o înălţare uşoară, zveltă a întregii omeniri. Şi chiar dacă în povestea mea voi avea în continuare de dus o luptă, a dispărut senzaţia de lipsă de viziune şi de apăsare. Iată ce poate aduce prezenţa curată a unui Săgetător în preajma noastră!

CRISTIANA TĂNASE

cristiana-tanase-autor