Funcţiile inferioare în astrologie. Aerul (III)

Continuăm în acest număr al revistei discuţia despre funcţiile inferioare în astrologie reflectate în astrograma natală ca elemente în care nu există planete şi încercăm să extragem cât mai pătrunzător atmosfera din jurul unui nativ care nu are activată latura de tip aer.

Să stabilim pentru început care a fi atributele acestui element, atât în lumea stărilor interioare ale persoanei, cât şi în exteriorul său, în interacţiunile şi întâmplările pe care le atrage.

Reprezentări ale semnelor de aer. Palatul Fronteira, Lisabona
Reprezentări ale semnelor de aer. Palatul Fronteira, Lisabona

Aerul corespunde raţiunii, capacităţii minţii de a evalua obiectiv, legând informaţii, corelându-le într-un fir logic, formulând concluzii care rămân valabile, prin corectitudinea lor, indiferent de persoana care le aplică. Altfel spus, spre deosebire de apă, care cere conectarea la emoţii şi evaluarea situaţiilor în termenii pur subiectivi ai lui “Ce simţi acum?”, aerul reprezintă abilitatea noastră de a ne distanţa şi de a răspunde la întrebări din registre ca “Ce înţelegi de aici?”, “Cum îţi explici acest fapt?”, “Cum funcționează acest mecanism?”, “Care sunt principiile de manifestare ale acestui proces?”. Astfel, atunci când suntem conectaţi la elementul aer, suntem înclinaţi să ne formulăm strategiile făcând apel la acumularea datelor, sortarea lor, stabilirea de conexiuni între diverse informaţii pe bază de asemănări/diferenţe între ele, la schematizări şi structurări de idei.

octaedruDintre solidele platonice, aerul este asociat octaedrului1. Urmărindu-i geometria, observăm concordanţa acestei forme cu legile care guvernează elementul analizat: aşa cum în cadrul octaedrului dintr-un vârf se ramifică mai multe laturi, tot aşa, pornind de la o informaţie, mintea raţională poate găsi o reţea de conexiuni cu alte faţete ale problemei sau poate descompune o noţiune în subcategorii (ca un exemplu simplist, pornind de la termenul de pădure, ne putem gândi la pădure tropicală, de foioase, de conifere etc.). Aceeaşi reprezentare a octaedrului ne indică, dinspre mijlocul lui spre vârfuri, şi traseul invers: mai multe date disparate sunt ghidate prin raţiune către un rezultat final (asemeni problemelor de matematică, unde pornim de la datele din ipoteză şi căutăm pe baza lor rezolvarea finală).

În plan social, aerul participă la iniţierea şi stabilizarea unei relaţii prin comunicare, dialog, activând în interiorul nostru şi capacitatea de a păstra distanţa potrivită în funcţie de specificul unui anumit parteneriat. Aerul este funcţia ce ne dictează când şi cât de mult “se cade” să ne apropiem sau să ne îndepărtăm de o persoană care ne este simplu amic, care sunt graniţele dintre doi soţi sau cât de familiari putem fi, de pildă, cu un profesor.

Nu în ultimul rând, aerul ne sprijină în formularea unui sistem etic personal cu adevărat ancorat în dreptate şi obiectivitate, astfel încât, în orice situaţie să ştim să rămânem imparţiali, să nu ne căutăm justificări nemeritate, să nu favorizăm/defavorizăm alţi oameni din considerente injuste.

Toate aceste feluri de distanţare interioară pot constitui o provocare pentru nativii în harta cărora nu se regăsesc planete în semne de aer. Deşi în niciun caz nu putem suspecta aceşti oameni de lipsa de inteligenţă (dimpotrivă, pot avea idei cu totul originale şi un intelect extrem de rafinat), adesea în ei se conturează o senzaţie de inadecvare vis-à-vis de capacitatea lor de a interpreta logic realitatea şi vor adopta, în funcţie de gradul lor de evoluţie, una dintre rutele ocolitoare pe care le-am amintit şi în celelalte articole ale acestei serii (negarea, reprimarea, proiecţia, sublimarea, compensarea).

De pildă, cunosc îndeaproape doi astfel de nativi şi am remarcat la fiecare comportamente de compensare (“Devin supraspecializat pe o felie a elementului, deşi mă tem în continuare că nu sunt suficient de bun.”) Ambele persoane la care mă refer obţin performanţă prin această strategie (desigur, fără să îşi fi propus conştient să balanseze funcţia inferioară în psihicul lor) şi la ambele am putut surprinde momente de slăbiciune pe alte ramuri ale elementului aer. Una dintre ele este o foarte bună lingvistă, însă uneori este excesiv de distantă în relaţii, iar alteori se apropie prea mult, neaşteptat. Cealaltă este un “elev pe viaţă”, citeşte mult, scrie, urmează foarte multe cursuri de specializare în domeniul care o interesează. Cu Nodul Sud în Balanţă, reuşeşte instinctiv să păstreze relaţii bine proporţionate. Un punct în care nu se simte deloc sigură pe ea îl constituie tehnica sau, de exemplu, “fuge” de deprinderea unor abilităţi simple de navigare pe Internet.

În încheierea acestui articol, fac apel la o observaţie a psihoterapeutului Scott Peck în cartea sa “Drumul către tine însuţi”: adesea ne stabilim în imaginea noastră de sine unele puncte slabe cu care ajungem să ne identificăm complet, ireversibil (“Nu sunt bun în administrarea laturii materiale, aşa că nu îmi daţi mie în sarcină evidenţa facturilor.” sau “Nu ştiu să gust poeziile, nu îmi cereţi să fiu sensibil în faţa lor.”). În astrologie am găsi o explicaţie a fiecărui astfel de “nu” sub forma funcţiilor inferioare din astrogramă. Dar de multe ori aceste inadecvări se reduc la faptul că noi nu alocăm aspectelor respective (suficient) timp de aprofundare. Cu voinţă şi asumare orice “dezaccent” se poate transforma într-un instrumentist virtuos al orchestrei noastre interioare pentru că nimic din harta astrală nu ne condamnă în vreun fel la neîntregire. Poate că acesta este cel mai frumos mesaj pe care astrologia îl dezvăluie celor ce ştiu să o folosească demn şi înţelept.

CRISTIANA TĂNASE

cristiana-tanase-autor