Energiile lui Neptun

Vine şi un astfel de moment, când vrei să zici, în şoaptă: “Doamne, eu nu mai pot… fă Tu, te rog, tot ce am de făcut, în locul meu“. Ar fi frumos de zis că vine un moment în care fiinţa umană îşi doreşte să devină una cu Universul, dar n-ar fi perfect adevărat, pentru că fiinţa umană este conştientă de sine şi ştie că un act de contopire cu Universul poate presupune pierderea identităţii. Aşadar, nu este o dorinţă, ci mai degrabă un fel de suspin al sufletului care întâmpină nevoia de a se odihni.

Energiile lui Neptun ies la rampă atunci când celelalte tipuri de energii se epuizează. Ele sunt foarte subtile şi tipic feminine. Ce înseamnă feminin, în astrologie? Înseamnă actul de predare a controlului. În sens obişnuit (să zicem, al planetei Venus), femeia predă controlul bărbatului, şi astfel economiseşte energie pentru sine (a fi în control = a lua deciziile importante, înseamnă o investiţie de energii).

Reîntorcându-ne la planeta Neptun, orice om – bărbat sau femeie – dispune de această posibilitate de a preda controlul vieţii sale, Divinităţii. Astfel, el economiseşte energia necesară luării deciziilor mici şi mari, dar îşi păstrează şi energia scursă în van prin grija vitorului. Dar, ceea ce este mai important: îşi deschide fiinţa în faţa unor energii de mare calitate, venite din sfera planetei Neptun. Etapele din viaţă în care accentul cade pe Neptun sunt importante, deoarece cele mai multe structuri ale omului se află într-odihnă aparentă, dar în interior se desfăşoară o muncă de reparaţii capitale. Neptun este doctorul sufletului.

Se întâmplă ca Neptun să fie o alegere conştientă şi nu doar o opţiune născută din epuizare? Evident, răspunsul este pozitiv. Se poate întâmpla ca un om să-şi dorească să coboare mental în structura subatomică a materiei. În general, după ce conştientizează faptul că există un nivel subtil la care graniţele dintre fiinţe şi obiecte – sau dintre două fiinţe – se dizolvă, şi doreşte să experimenteze o astfel de stare de conştiinţă.

Un astfel de om începe să perceapă lumea preponderent cu partea dreaptă a creierului său şi începe să devină conştient de unitatea care cimentează lumea într-un tot unitar. Dizolvându-se diferenţele dintre fiinţe, dispar sentimente negative ca frica, iritarea, nervozitatea, invidia, etc. Iarăşi, fiinţa umană economiseşte energii preţioase. Armonia experimentată astfel face parte din sfera lui Neptun.

Căutând după motorul care pune energiile neptuniene în mişcare, vom găsi un răspuns poate surprinzător: nevoia de a fi perfect. Apare şi în Sfintele Scripturi: “Fiţi perfecţi, precum este perfect şi Tatăl vostru în ceruri!“. Omul a fost creat conform acestei matrici şi astfel are nevoie ca – cel puţin după propriul său sistem de valori – să aibă o imagine perfectă despre sine. Fiinţa umană poartă o imagine neptuniană – impecabilă, pură, feerică – despre sine, iar când aceasta este pătată – ajunge un cuvânt urât, scăpat din gură – omul este în stare să facă orice ca să-şi recapete perfecţiunea imaginii despre sine. Inclusiv să se spovedească… Fericiţi sunt cei săraci cu duhul, fiindcă ei ştiu să se ierte pe sine.

Există oare un astfel de fir nevăzut, neptunian, care ţine întreagă toată Creaţia? Un fir nevăzut, mai puternic decât orice alt fir, mai vizibil? La orice echipă de fotbal care scârţâie prea multă vreme este dat afară antrenorul. Nu demisionează preşedintele clubului, nu se aduc alţi fotbalişti, ci întotdeauna se schimbă antrenorul. Pentru că, antrenorul este inima echipei: de la el pornesc firele nevăzute – energiile neptuniene – care leagă jucătorii într-o echipă. Singura sarcină a antrenorului este să ţină în mână energiile neptuniene în cadrul echipei. Dacă el îşi pierde motivaţia şi încrederea, angrenajul psihic al jucătorilor începe să scârţâie şi apar din ce în ce mai multe rezultate nefavorabile. Dacă el nu reuşeşte să se redreseze într-un timp util, atunci va fi nevoie de un antrenor nou. Acesta beneficiază de încrederea jucătorilor şi circuitul neptunian se restabileşte instantaneu.

De cele mai multe ori, noul antrenor nici nu apucă să ţină vreun antrenament şi deja jocul echipei se îmbunătăţeşte considerabil. Intervine iarăşi nevoia de a avea o imagine de perfecţiune – în acest caz, una despre echipă, în mintea jucătorilor. De antrenorul vechi se leagă imaginea prea multor eşecuri şi nu mai este compatibil cu perfecţiunea. Antrenorul nou aduce şansa unui început nou şi implicit, imaginea mentală a echipei, prezentă în mintea jucătorilor, se schimbă.

Apropo: cine este antrenorul tău? Iisus Christos, Buddha, George Clooney, Allan Walker, … altcineva? E un antrenor suficient de bun? Ai un randament satisfăcător cu el? Dacă da, este bine; dar dacă nu, poţi să inviţi pe altcineva pe banca ta, ca să te inspire…

Fülöp László

Redactor-șef adjunct