Să fii Peşti
Să stai fără cuvinte şi fără gânduri într-o stare de prezenţă uşoară ca un fulg, neataşat nici măcar de această prezenţă translucidă. Să nu mai fii nicio emoţie anume, nicio credinţă, nicio senzaţie fizică. Să nu mai simţi că eşti tu în sensul acela dens al unui conţinut, al unei personalităţi conturate şi separate de cele ale altora. Să ştii că eşti în afara noţiunilor de timp şi de spaţiu şi că totul curge prin tine, însă tu nestăruind nici măcar asupra unui asemenea “Cum adică?”. Poate că altcândva ai numi aceasta vid şi, fericit de descoperire, ai intra mai adânc în ea, ai cunoaşte-o prin înţelegerile şi simţirile pe care le-ar trezi în tine, până când ţi-ai da seama că ai ieşit din vid tocmai pentru că ai început să-l umpli cu observaţiile tale. Dar aşa, etern ca şi cum ai contempla cu o atenţie egală totul şi nimicul, ştii doar să fii în afara oricărei definiţii. Să fii Peşti.
Pentru o asemenea trăire se zbat pe acest uscat pământesc toţi Peştii de printre noi şi exersează, mai mult sau mai puţin conştienţi de scopul lor final, cum să ajungă la sinestezia ultimă. Găsesc în ei imaginaţie, o tânjire surdă după absolut, compasiune şi o deschidere spre universalitate. Sau, insuficient individualizaţi şi necooperanţi cu legile uscatului pământesc, găsesc în ei mai degrabă haos, molipsirea aproape iresponsabilă cu toate neregulile lumii, fuga de realitate şi de ei înşişi, victimizarea, viciul. N-a zis nimeni că e uşor să fii o variantă ideală de Peşti, dar cu siguranţă nici imposibil nu-i…
Si-atunci ai nevoie, ca nativ al acestui semn, să îţi asumi munca ta personală, să te educi pas cu pas, învăţând despre cum funcţionezi, despre resursele tale specifice, despre cum să colaborezi cu viaţa şi cu tine însuţi pentru a nu mai risipi energie, timp, bogăţii interioare.
Poate ţi-ar fi util să înţelegi şi că tu, sensibilul pe care te năpădesc subtil atât de uşor emanaţiile celorlalţi pentru că nu ai graniţe şi apărări, eşti deopotrivă responsabil de ceea ce emiţi înapoi către ei. Pe cât de larg primeşti neintenţionat orice de la lumea toată, pe atât de larg oferi. Iar lumea toată nu are nevoie de la tine de absenţă şi de haos, ci de starea aceea de prezenţă uşoară ca un fulg în care sfârşitul şi începutul sunt inseparabile.
Bine, bine, şi mai concret ce-i de făcut?
A cultiva în tine starea meditativă prin exersarea imaginaţiei pozitive, utile, admirând culorile, sunetele, instrumentele frumosului, lăsându-te inspirat de ele.
A descoperi cum să te rogi şi cui, deci a te apropia de spiritualitate. A nu pica în capcana spiritualităţii copiate din afară, căci orice formă a ei pe care nu o autorizezi cu propriile înţelegeri şi trăiri te va abate de la drumul tău.
A sta în afara competiţiilor, nu pentru că te temi de ele, ci pentru că vezi deasupra lor, unde rivalii sunt doar manifestări opuse ale aceluiaşi centru.
A te gândi la felul absolut în care suntem mereu uniţi unii cu ceilalţi. A merge, de exemplu, pe firul narativ al tricoului pe care îl porţi astăzi, care a trecut prin mii de atingeri până să ajungă pe tine, prin procese de fabricaţie şi de comercializare cârmuite de mulţi oameni, iar mai ‘nainte prin toate cele pe care cerul şi pământul le-au orchestrat pentru a face posibilă haina ta.
A-ţi crea şi impune o disciplină zilnică de curăţare interioară de zgomotele lumii.
A fi atent să nu creezi iluzii în jurul tău. A nu te păcăli pe tine însuţi. A nu aştepta să fii mântuit de cineva sau ceva din afară.
A învăţa să nu te mai pierzi când eşti printre oameni, apelând undele cerebrale care te conectează sus, la spiritul tău. Căutând cu modestie pe cont propriu sensul acestei afirmaţii şi căile ei de rezolvare. Nu există instrucţiuni standard de aflare a acestei simplităţi.
Iar într-o zi, lucrând cu toate acestea, vei ajunge să afli pe pielea ta la ce stare de prezenţă uşoară ca un fulg ţi-ai propus să ajungi când te-ai născut Peşti. După aceea vei primi următoarea ta misiune: cultivă-ţi starea, munceşte şi exersează în continuare cu instrumentele pe care le ai la dispoziţie!
