Balanţa universală

În acest an am avut ocazia să urmăresc două filme excepţionale din seriile mele preferate: „Răzbunătorii: Războiul infinitului” şi „Războiul stelelor: Ultimii Jedi”. Sunt nativ Vărsător, cu un număr impresionant de planete în Vărsător, este normal să-mi placă filmele fantastice şi science-fiction!

Am apreciat calitatea filmelor, dar… am ieşit de fiecare dată din sală extrem de contrariat şi oarecum nemulţumit: în ambele filme mureau eroii mei preferaţi! Mureau eroii pozitivi! Lucruri neobişnuite pentru filmele cu eroi dar şi pentru filme în general. Mă tot întrebam, cum este posibil aşa ceva? De ce au făcut-o? Ce i-a mânat pe cei care au gândit aceste filme să-şi declare învinse personajele principale, ca şi când, cu bună ştiinţă, ar vrea să-şi falimenteze seriile de film? Ciudat, nu?

În prima mea carte, „Numerele vii”, spuneam că universul ne oferă indicii, ne comunică, ne dă semne cu orice ocazie, în orice fel. Amintindu-mi acest lucru, mi-am zis că trebuie să existe o explicaţie şi astfel m-am concentrat pe ideea de bază a celor două filme: echilibrul – faptul că există o balanţă universală care trebuie să rămână în echilibru.

Iniţial, nu am văzut niciun indiciu astrologic ce să susţină această idee, până când… am observat evoluţia planetei Uranus în perioada în care au fost concepute cele două filme: Uranus tranzita semnul Berbecului… care are ca guvernator planeta Marte… în legătură cu tema comună a celor două filme: războiul.

În cursurile mele am insistat întotdeauna ca studenţii mei să reţină un amănunt tehnic: atunci când se studiază perioade mai mari, inclusiv epoci astrologice, trebuie luat în considerare semnul din fundal, el oferă indicii importante, poate chiar cheia misterelor. Iar în acest caz semnul opus Berbecului este… Balanţa, semnul echilibrului.

Şi atunci am înţeles că Uranus doreşte să ne transmită un mesaj: să conştientizăm faptul că în univers trebuie să existe un echilibru, altfel universul nu ar mai exista.

Evident, mi-am amintit de una din Legile Kybalionului, Legea polarităţii: „Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.”

Mai pe înţelesul tuturor, nu putem defini binele dacă nu ar exista răul, nu putem defini o temperatură pozitivă dacă nu ar exista temperatura negativă. Acolo unde există lumină există şi întuneric, cel puţin manifestat prin umbră. De fapt, ce este întunericul dacă nu chiar lipsa luminii?

Şi în acel moment, mi-am amintit de Charles-Pierre Baudelaire cu extraordinarul său volum „Les Fleurs du Mal” (Florile răului), de Tudor Arghezi cu „Flori de mucigai”, de Lucian Blaga cu „Lumina Raiului”… inclusiv de propria mea poezie creată în anii adolescenţei: „Luminile umbrei”.

În acest fel am înţeles mesajul planetei Uranus în tranzit prin Berbec, dar cu Balanţa în fundal.

Oricât aş fi de idealist, dornic să salvez lumea, îmi dau seama că răul nu poate fi eradicat în totalitate pentru că atunci nu ar mai exista nici binele, nu am avea cu ce să-l comparăm. Dacă nu ar exista contradicţii, nu ar exista progres. Dacă binele se ridică şi domină, există şanse uriaşe ca răul să apară cu forţe nebănuite. Dacă răul tinde să domine, în mod sigur va apărea o forţă a binelui care să contracareze, dar… numai până la restabilirea balanţei, a balanţei universale. Suntem mici copii, poate chiar pioni în cadrul vreunui plan divin pe care ne străduim măcar să-l întrezărim, crezând că ştiinţa ne va ajuta să explicăm totul. Câtă aroganţă din partea noastră!

Uranus a ieşit din semnul Berbecului în 15 mai şi se mişcă prin semnul Taurului până în 7 noiembrie după care prin mişcarea sa retrogradă intră din nou în Berbec. Deja, înţelegând mesajul său, ne întrebăm: bine, dar acum ce mai vrea să ne spună?

Încerc să dau o variantă, personificată: „Hei, voi, mult prea conservatorilor (Taur), trebuie să înţelegeţi că există şi altfel de manifestări sexuale (Scorpionul din fundal), au şi ele dreptul să existe!” Oare să fi fost o coincidenţă că am avut un referendum pe o asemenea temă exact în această perioadă? Nu cumva Uranus ne aminteşte iarăşi de Legile Kybalionului, mai precis de Legea Genului: „Este un gen în toate lucrurile; totul are principiile sale, masculin şi feminin; genul se manifestă pe toate planurile.” Păi, ce face Uranus? Ne învaţă legile universale? Frumoasă lecţie!

Şi atunci mă întreb: ce vrea să ne transmită prin întoarcerea sa în Berbec începând cu 7 noiembrie? Insistă cu aceeaşi temă, balanţa universală, considerând că încă nu am înţeles-o sau poate vrea să învăţăm o altă variantă a acestei lecţii?

În orice caz, astrele nu se mişcă degeaba într-un anume fel, depinde de noi să avem înţelepciunea să le înţelegem mesajele.

Firicel Ciarnău
Senior editor
Firicel Ciarnau