Ce are România de învățat din pandemia actuală?

Cărțile de Lenormand care ne dau răspunsul la această întrebare sunt: Jurnalul, Turnul, Mormântul, Barza și Stelele. Cărțile de Tarot sunt: X de Cupe, VIII de Monede și IV de Săbii.

Situația pe care o experimentăm de mai bine de două luni nu este o criză temporară, nu este o fiță, nu este o modă. Se poate să fi trăit o perioadă bună în care să ne fi simțit sută la sută protejați și feriți de tot ceea ce considerăm noi că este esențialmente rău: criză, suferință, boală, moarte. Se poate să ne fi aflat mult și bine sub un clopot de sticlă. Dar, la un moment dat, trebuie să ieșim de acolo. Ieșim noi sau ne scoate viața. De cele mai multe ori, ne scoate viața. La un moment dat trebuie să trăim experiența vieții, iar această experiență include și lucrurile de care am pomenit mai sus.

Cartea Jurnalul ne îndeamnă la o privire mult mai atentă, mai serioasă, mai profundă. Există lucruri care au mers din inerție, dar care nu vor mai merge, pentru că nu ne mai sunt necesare așa. Putem să folosim tehnica struțului și să fim șocați de fiecare dată când ne scoatem capul din nisip pentru a mai lua o gură de aer și constatăm că sunt alte lucruri care nu mai merg, care s-au sfârșit.

A ne încrâncena să rămânem în situații din trecut, situații pe care acum le percepem de cele mai multe ori ca fiind idilice (X de Cupe), chiar dacă la momentul respectiv tot ce se poate să nu le fi considerat așa, așadar, a ne încrâncena să rămânem în trecut, nu ne este de niciun folos. Clopotul de sticlă nu mai există. Și nici nu ne-ar ajuta să pătrundem din nou acolo, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic. S-a întâmplat. Ceea ce e sus, e și jos, ceea ce e înăuntru, e și în afară. Eckhart Tolle spunea că poluarea masivă a Pământului reprezintă oglinda extrem de fidelă a poluării minții și sufletelor noastre. Trecutul, idilic sau mai puțin idilic, este în spatele nostru. Ce avem de făcut în prezent, este să fim mult mai serioși, responsabili, profesioniști.

Arcana minoră VIII de monede înseamnă tocmai acest lucru: muncă minuțioasă, susținută. Chestiunile spectaculoase, bumurile, ajutorul picat din cer, câștigul peste noapte la loto, toate aceste lucruri nu se susțin acum. Acum e muncă de creație. Acum e nevoie să fim pasărea Phoenix. Să ne distanțăm de drama noastră, să ne observăm, să ne liniștim. Să ne dăm un pas în spate, aidoma pictorului care, după ce a fost cu ochii mijiți în șevalet, merge în capătul opus al camerei și își privește opera de la distanță. E nevoie de construcție. E de dorit să nu se șteargă tot cu buretele, ci să se ia din istoria noastră ceea ce ne definește, ceea ce ni se potrivește și apoi să trecem cu toții la construit. Nu merge cu heirup-ul, nu se face nimic peste noapte.

Cartea Barza arată distanță. Planurile se vor concretiza în timp. Arcana minoră IV de Săbii întărește exact aceeași idee de distanță/ răbdare. Important este, așadar, ca lucrurile să fie privite fără dramatism, dar cu realism. Prea ne-am comportat ca niște copii răsfățați. Prea am pierdut timp și energie bârfind, judecând, clevetind, căutând în afară vinovații, responsabilii, precum și salvatorii. Lucrurile încep cu și din noi. Dacă mie nu-mi convine ceea ce se întâmplă în țara mea, am două variante valabile: să găsesc soluții pentru ceea ce nu-mi convine sau să plec unde cred că mi-e mai bine. (Deși câini cu covrigi în coadă…) A treia variantă, aceea de a sta și a mă văicări la infinit, a expirat…

Moartea nu trebuie să ne sperie. Moartea înseamnă întotdeauna o nouă viață. Iarna e urmată de primăvară. Frunzele care mor și cad din copac, hrănesc rădăcina acestuia, pentru ca frunzele noi să poată să apară.

Pandemia ne spune: gata cu trăitul precum struțul! Gata cu superficialitatea și cu convingerea: lasă că merge și așa! Gata cu căutatul de vinovați în afară! Gata cu frica! (Nu suntem pepeni, suntem oameni. 🙂 ) E timpul să devenim oameni mari! Să ne asumăm lucrurile, să găsim soluții, fiecare la nivelul lui. E foarte important ce creăm în noi, pentru că asta vom vedea și în afară noastră.

Iar viitorul, chiar dacă ceva mai îndepărtat, e cu lumină și cu stele.

Concluzie: un om puternic nu este cel care nu căzut niciodată. Un om puternic este cel care căzut și s-a ridicat.

Cristina Podoreanu

Cristina Podoreanu